co-sleeping pe 900mm

... sau despre cum e sa dormi intr-un pat din cinci!

Pe la noua l-am culcat pe Radu. Am stat cu el pana a adormit, apoi am plecat ca de obicei, discret, sa-mi vad de treaba prin casa.
Ca sa dorm si eu mai bine, macar o noapte, l-am culcat pe Teo la el in camera, pe la zece. Am stat cu el pana a adormit, ceea ce a insemnat un pui mic de somn si pentru mine, la el in pat.
Apoi m-am mutat la Radu in camera, adica in dormitor, unde mi-am ales un pat (din trei) si m-am lafait si rasfatat cu ceva somn in liniste (de pe la 12...).

2.55 (ce ora o fi si asta?!) - trezirea obisnuita pentru mica plimbare la baie (am trezirea asta in fiecare noapte din septembrie 2006 - prima sarcina, si vad ca am ramas cu ea; o vreme erau mult mai multe, bine ca s-au rarit...), verificarea copiilor, usilor, apei, gazelor, TL este in birou, inca lucreaza.

Am incheiat turul si m-am strecurat la loc in somnicul meu atat de bun si de placut si de linstit (si ce raritate!).
Nu apuca sa-mi adoarma si simturile mele de mama cand mi se pare ca aud o fosneala pe hol, la usa.
Sar din pat, ies fara zgomot... Teo cu perna in brate se freca la ochi si miorlaia ceva cum ca a visat urat.

L-am luat in brate si l-am dus la loc in patul lui. Am vorbit putin, n-am reusit sa aflu ce visase, si a adormit.
Mi-am zis, hai sa dorm cu el, ca sa nu ma mai foiesc atata prin casa... "uoaaaaaaaaa, uoaaaaaaa" ragnete disperate dinspre "dincolo" ma fac sa tasnesc ca un arc si in cateva secunde sunt cu Radu in brate, la el in pat.
"uoaaaaaa, uoaaaaaa" nu se lasa mai prejos Teo, de la usa, tot cu perna in brate.
"vrei la maaaaami.... vrei la maaaaamiiiii"

Excelent. Doi copii urla la 3.30 dimineata din toti rarunchii, lacrimi siroaie pe fetele lor mici, iar TL din biroul lui pare ca e la mii de km departare si nu aude nimic, desi sunt sigura ca deja ne injura toti vecinii din bloc.

Intrucat aceasta situatie trebuie remediata cumva... pun baietii in acelasi pat (si... minune!!!! tac amandoi ca prin farmec si incep ca se traga de cap si de maini si de picioare, cat se poate de veseli) si ma duc in birou sa ma iau nitel de TL. Ma racoresc olecusoara (cica "n-am auzit, aveam castile la urechi, mai am sase pagini de tradus, ceeeee, ma veeeezi pe mineeee ca DOOOORM?!?!?!!?").

Ma intorc in dormitor, pun putina ordine in ghemul de manute si picioruse fosnitoare (Radu cu capul la o tablie, Teo cu capul la cealalta, ca sa nu-si care picioare in cap in somn) si ma intind si eu langa ei, mai pe margine asa (cum e oare posibil ca cel mai mic sa ocupe cel mai mult loc?!). Dupa inca putina fosneala de acomodare adorm amandoi.

Ma uit la ceas. Aproape cinci. Adorm instantaneu, de nervi.

Ne-am trezit la noua, toti trei de-odata. Nu cred ca am dormit vreodata asa de tarziu toti, oricat de tarziu ne-am fi culcat.

Hurray, traiasca co-sleepingul! Trei suflete in 90/200cm - daca am fi avut pat dublu, pariez ca venea si TL.