Tragem toti pe rand cu nesat dintr-o viroza scarboasa cu febra 39.2, dureri crancene de cap, amigdalita, laringita... si ce se mai da bonus (muci, varsaturi, sa nu va inchipuiti ca reduceri la colectia de primavara).
Intai Radu, apoi Teo au facut febra, cu gatul in pioneze si vocea ragusita, lipsa de apetit, voma si ceva mucisori... apoi tati, febra mare si dureri de cap, si in cele din urma ieri m-a doborat pe mine, cu amigdalita pultacee, febra si dureri groaznice de cap, dar nu la fel de groaznice ca cele de gat.
Mai pe intelesul tuturor, parca as mesteca cioburi. Ma doare rau, dar parca trebuie sa termin toata portia, si mai e ceva de rontait.
Azi dimineata n-am reusit sa ma adun si sa conduc pana la gradinita (am inceput si gradinita, dar despre asta... in alt post) si zaceam asa pe fotoliu, cu marea bucurie ca ei, copiii sunt ceva mai bine, fara febra...
Cand il aud pe Teo vorbind asa cam ragusit si jos, aspru.
- Aoleu, copile, zic... ti-ai pierdut vocea?!
Si el foarte senin, raspunde...
- Nu mami, n-am pierdut-o. Am pus-o aici pe raft sa se odihneasca.
- Ce ma?
- Vocea mea, mami...
Ce sa mai zic? N-a pierdut-o. O are. Inca.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu