gradinita, reloaded

Ehei, a trecut o luna de la ultimul articol despre gradinita. De ce oare, ia sa vedem, ghiceste cineva?!
E destul de simplu... n-am prea fost la gradinita luna asta (doar vreo doua saptamani), apoi ne-am luptat din toate puterile cu o viroza pacatoasa, abia de am scapat fara spitalizare... aerosoli, siropele, homeopate, o gramada de vizite la doctori... mucisori si tuse la greu si pusee de febra peste 39, cu recod absolut la Teo, 39.7

A fost groaznic, nu dorim sa mai trecem prin asa ceva si nimanui nu dorim asta...

Teo a reluat gradinita pe 3 mai, Radu inca nu, abia luni il duc si pe el.

Reintegrarea a fost neasteptat de pasnica, dupa ce mi-a cerut de cateva ori sa confirm ca vin sa il iau, si ca nu, nu il las acolo (cu explicatiile de rigoare, cum ca ar fi si imposibil sa-l las acolo, pentru ca gradinita se inchide, toti copiii merg acasa la parintii lor... da, si eu vin sa te iau... la ce ora? da, da, chiar vin... sigur vin!!!)
Nu-mi explic de unde ii vine nesiguranta, de unde ideea ca as putea sa ratez sa-l iau... ma intristeaza nespus sa-l vad nesigur si temator ca s-ar putea intampla asa ceva! Sa-l las acolo... brrr....

Progresul se vede, zilnic vine cu cate ceva nou, franturi de cantec, cuvinte noi in engleza sau germana, e fantastic cat de repede asimileaza si cum se schimba.

Marti, a doua zi dupa revenire, m-a luat prin surprindere intrebandu-ma daca poate si el sa doarma in patutul lui de la gradinita, ca are si el patutul lui care il asteapta...
M-am bucurat ca a venit de la el, chiar ma gandeam intens cum as putea sa-l aduc spre aceasta etapa cat mai netraumatic. I-am pregatit pijamaua si miercuri i-am explicat ca voi veni sa il iau cand se trezeste. M-a intrebat ce-i drept, cu lacrimi in ochi, daca mai vin sa il iau si, dupa ce a fost satisfacut de raspunsuri, a plecat la copii fara sa se mai uite in urma.
Ora de culcare a venit fara probleme, baietelul meu curajos si-a incercat patutul impreuna cu Maimuta Dudu si au dormit fara probleme de miercuri in fiecare zi!

Cum n-am avut masina chiar de miercuri, si am recuperat-o doar vineri, am avut cateva probleme la revenirea de la gradinita cu mijloacele de transport in comun. Desi calatoria in sine ii place foarte mult, aproape de casa incep scene neasteptate, cu plansete, urlete si tipete. Nu reusesc sa-i dau de capat. In fiecare zi a fost alt leit-motiv, singura trasatura comuna fiind ora si manifestarile.
Miercuri s-a suparat ca vorbeam la telefon. Apoi a urlat la mine ca nu vrea acasa. Apoi, ca nu vrea niciun frate. Si cum a intrat pe usa a sarit la bataie cu cel mic.
Joi a vazut intr-o masina parcata un ford cu eleron, de jucarie. Lipit de bord. A incercat sa deschida masina, abia l-am smuls de acolo ca incepea sa care pumni in masina omului... apoi mi-a urlat pana acasa ca vrea ACUM ford cu eleron... ACUM!!!
La usa aceeasi placa, nu vreau acasa, nu vreau sa am niciun frate (de unde?! de ce?!)
I-am separat inainte sa se bata si am stat cu Teo in alta camera pana s-a calmat. N-a fost prea dragut.
Vineri mi-a facut o scena la urcarea in tramvai. El vrea sa bea apa. Jos din tramvai! Aici pe strada! Nu vreau sa ma urc! Nu vreau sa beau in tramvai!!!!
Abia l-am urcat, si nu l-as fi urcat deloc daca nu am fi stat deja 25 de minute in statie pana sa apara primul 19. Dar n-am avut ce face, l-am luat pe sus si ne-am urcat, a zbierat in tramvai inca vreo doua statii spre "deliciul" calatorilor.
La service s-a potolit, a admirat masinile expuse si apoi ne-am recuperat masina noastra si am calatorit spre casa fara probleme.
Inca nu stiu ce-a fost asta... si de ce.

Urmatoarea etapa va fi obisnuirea cu transportul oferit de gradinita. Pentru ca, in curand, prea curand, incep serviciul.
Iar de luni, revine si Radu la gradinita, sper ca de data asta sa reziste mai mult de 4 zile sanatos.
Wish me luck!