Of, cum suna. Dar asa si trebuie sa sune. Important. Ca un enunt cu greutate, si valoare. Sec.
Scaunele auto pentru bebelusi si copii SUNT o NECESITATE. Sunt OBLIGATORII. Si nu prididesc (cei care ma cunosc s-au saturat deja...) sa explic asta tuturor, de cate ori am ocazia.
Nu stiu de unde mi se trage un asemenea comportament... Nu am patit niciun accident. Da, stiu o poveste, chiar doua, pe care le voi rezuma in acest post. Din fericire atat.
Tata, dragul de el, conducator auto pasionat, poate ca el mi-a transmis (genetic?) anumite norme de conduita, pe care le-am simtit ale mele, supra-eul meu auto...
Centura (DA), alcoolul (NU), oboseala(NICI MACAR), si amintirea placuta a conforabilului meu scaunel auto din piele neagra, de la magazinul Fiat (un fiat 850 aveam noi)!!! Avand in vedere ca sunt nascuta in 74'... scaunul auto nu e deci chiar o noutate...
Asa ca, inainte sa nasc (cu doua zile, ce potrivire) am cumparat scoica auto. Pe care am folosit-o cand l-am scos pe Teo din maternitate. La fel si Radu, a iesit din spital in scoica auto.
Copiii mei nu au calatorit niciodata cu masina fara scaunul adecvat. Scoica o luam si in alte masini, oricat de aproape mergeam. Asa cum imi pun centura, oricat de putin conduc... de ce nu as face asta si pentru copiii mei?!
Cu scaunul auto e mai greu sa ma mut dintr-o masina in alta, asa ca evit sa duc copiii cu alta masina decat a mea.
In ce priveste parerea copiilor despre aceste scaune... ei bine... Daca nu au calatorit niciodata altfel, nu am avut probleme!
De cate ori il pun pe Teo in masina (si pe Radu acum) ii spun, uite scaunelul, asezam pe bebe, aranjam centurile, inchidem centurile... Cand ne jucam cu masinile, il intreb. Unde sta mami? Unde sta tati? Unde sta Dorel? Unde sta Radu? Si deja stie locul fiecaruia in masina. Nu negociem, nu stam pe alte scaune, nu schimbam locurile. E mai clar asa, pentru toata lumea.
Imi amintesc o patanie, din capitolul "juma' de neuron". Eram insarcinata cu Radu, in vreo 8 luni, sa zic, si l-am scos pe Teo in parc (deci avea 18 luni aproximativ). In timp ce il puneam in scaunelul lui, a sunat sotul meu la telefon, i-am raspuns, si ne-am lungit la vorba, in contradictoriu. In timp ce vorbeam la telefon, m-am urcat in masina, mi-am pus centura, am pornit motorul... am inchis cu barbatul meu si am pornit repede spre parc.
Teo din spate incepe sa strige ceva, nu prea vorbea bine si nu intelegeam, cert e ca era cam agitat.
Asa ca am fost fortata sa opresc in curand, sa vad ce-i. Am tras deci pe dreapta, si m-am dat jos, uitasem rucsacul cu apa (ma gandeam ca-i e sete...) in portbagaj. Ca sa n-o mai lungesc... ce credeti ca facea Teo si de ce era asa de necajit?
Uitasem sa-i inchid centura de la scaunel!!! Vai, mama denaturata.
Si el, atat de obisnuit deja cu aceasta rutina, a observat ca nu m-am executat, si incerca el sa o inchida... mai avea putin si plangea de ciuda ca nu reuseste.
Mi-a fost o rusine de el....
Sunt copii carora nu le place sa mearga cu masina, si urla, plang, se zbat in spatiul sufocant in care sunt obligati sa stea. Din pacate, nu este o solutie sa ii pacalim sa mearga cu masina lasandu-i liberi, fara scaunele, doar pentru a nu-i auzi cum plang... E prea periculos!
Ce scaunele am folosit noi: primul, scoica lui Teo, a fost cea mai usoara si mica scoica pe care am gasit-o. Trebuia sa incapa in Matiz... ei bine, da, e greu sa pui centura peste o scoica intr-un Matiz!!! Castigatoarea a fost o scoicuta Mothercare.
Intrucat atunci cand am ales caruciorul, am primit si scoica la el, scoicuta mica a luat drumul unui alt Matiz, si a scos-o din maternitate pe fetita unei prietene, trei luni mai tarziu. Astfel, Radu a avut o alta scoica, de la Chicco, foarte buna, putin mai mare si mai grea decat cea de la Mothercare, insa. Intre timp, am schimbat si masina.
Acum copiii au scaune grupa 0+ (Radu, Chicco) si grupa 1 (Teo, Mothercare), si am facut cateva drumuri prin tara in formatia aceasta, fara probleme, Doamne ajuta!
Si acum, povestile promise. In masina, mama, tata in fata, in spate fetita in scaunelul auto. Accident pe drumul spre mare / impact frontal, viteza excesiva / masinile, o skoda octavia parca si altceva de calibru similar, facute praf... Soldat cu victime. Au murit, atat parintii fetitei, cat si cuplul din cealalta masina.
Singura, fetita, a scapat cu viata, fara traume si fara leziuni. Scaunul de masina (si Dumnezeu) i-au salvat viata.
Si inca una: in Bucuresti, intr-o intersectie nu mergea semaforul pe drumul cu "prioritate"... Pe drumul cu "cedeaza trecerea" mergea, si era verde.
Prietenii mei, cu fetita in masina. Mama in spate. Tocmai pusese fetita adormita in scaunul auto. "de obicei n-o pun, plange, si o tin mai mereu in brate"... mi-a povestit prietena mea. Si tot ca niciodata, i-a inchis si centura de la scaun.
Au trecut prin intersectie cum treci printr-una in care ai verde, sau prioritate. Au fost loviti din stanga, masina lor s-a rasturnat, si-a continuat drumul cu rotile in sus si s-a lovit de un stalp. Nu va mai spun ca fetita, aflata in scaun, s-a trezit agatata "de tavan"... iar din masina au iesit dupa ce a venit serviciul de descarcerare. Accident in Bucuresti, daca va puteti imagina....
Fetita nu a patit nimic. Nici parintii nu au patit nimic grav. Soferul purta centura, iar prietena mea s-a tinut cum a putut mai bine. Cum s-ar fi tinut daca avea fata in brate?! Nici nu vreau sa ma gandesc.
Deci, subliniez si eu. Parinti, folositi scaunele auto! Cautati unele de calitate, confortabile, si obisnuiti bebelusii de mici cu ideea ca acela este locul lor in masina. E mai sigur! E mai simplu! E confortabil pentru ei. Le poate salva viata!
Chiar... reduce numarul de accidente. Mama conduce, si copilul se fataie liber pe bancheta din spate. Cam de cate ori intoarce mama capul?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu