cand-duci-gunoiul-pune-ti-cheile-de-gat...

De ce-am iesit sa duc gunoiul?

Am o mare cutie intr-o mana, pungoiul prea-plin de se tara pe jos si cheile in cealalta.... am nevoie de chei ca avem interfon si se inchide usa, poc, cum iesi... si intri cu cartela.

aleg una din cele trei pubele, cea care avea capacul deja deschis.... oricum trebuie sa ridic mana cu pungoiul pana peste cap ca sa reusesc sa-l arunc (parca ziceam ca sunt inalta, mdah, mdah.... ma cam face pubela aia) ma decid deci, arunc cutia, si hop ridic mana cu pungoiul, balansez, si...
ham-hammmmaaaammmhaaammmham-ham un pudel se repede de niciunde in cracii de la pantalonii mei.
(in paranteza va zic ca eu si cainii = love, orice caine, oriunde, oricum, n-am patit in viata mea sa se dea un caine la mine, am umblat intr-o iarna cu o haita intreaga dupa mine, de la metrou pana acasa, parca eram de-a lor...)
asa... deci balansul era activ si de soc am dat drumul la pungoi. Si da, ati ghicit. Poooc! s-au dus si cheile mele direct in fundul blestematei de pubele.
Din spate apare persoana ingrata care avea bestia in stapanire. Era precis o isterica. Numai o isterica poate plimba un caine isteric. Pubelo-senzitiv. Hodoronco-zronco senzitiv.
Si rade cu rasul ei isteric si ma intreaba "alea erau cheile?"

Eu vad rosu cu stelute si ma balbai de furie, nereusind sa ma hotarasc daca sutez pudelu (love, love, love, nu pot, nu pot, nu e vina lui sarmanul ca e isteric, si negru pe deasupra, nu-l nimeream nici daca vroiam) sau cap-gura la cucoana care umbla cu bestii incontrolabile fara lesa.
Pana sa ma hotarasc la ce cale violenta sa apuc, dusi au fost, si ea si pudelutzul ei.
Asa ca m-am vazut nevoita sa intru in alta lupta, si anume lupta cu pubela. Am rugat-o frumos, neah... am incercat sa ma uit in ea, ha-ha, era bezna pe toata strada.
Pana la urma mi-am facut curaj si am apucat de-o margine, balans, si harsti cu pubela de pamant.
Punga mea de gunoi fas-fas a alunecat afara, apoi cutia, si la urma cheile. Biiine... pot sa renunt la ele?
Ah, nu, nici macar nu erau ale mele, ci ale sotului. Mai erau pe inel un token special pe USB (ati mai pomenit fratilor, token pe usb?!?!) o cheie kensington, o cheie de valiza, cartela de interfon, alaturi de vreo 10 chei. Toate bine acoperite cu o mazga urat mirositoare care probabil salasuieste prin pubele de obicei.
Ooo, ce noroc ca nu a trebuit sa strang de pe trotuar si gunoiul altor vecini... pubela goala, curat noroc, ce mai!
Am insfacat rapid (deja simteam vecina de la unu tinandu-se de nas din balconul ei ca sa nu bubuie de ras) mazga de jos, am ales cartela, am infipt-o in interfon asa jegoasa, si asta a fost.

Urmatoarea jumatate de ora mi-am petrecut-o injurand-o pe stapana isterica, soarta, cainele, si desigur spaland cheile, stergandu-le, examinandu-le, dandu-le cu spirt (am incercat sa nu ud tokenul voi afla curand daca am reusit...) apoi spalandu-ma pe mine pe maini, pana la coate, gel antibacterian, spirt, dati-mi un chibritel... yuk....
inca ma mananca pielea.