La multi ani, mami!

Miercuri am plecat sa-mi cumpar cadou. Ceva, nu stiam ce, dar aveam chef sa ma rasfat. Cum nu am avut cu cine sa-l las pe Teo, am reusit doar sa:
- obosesc ingrozitor alergand dupa copil prin magazine, printre rafturi, pe scari rulante, prin parcari.

- cumpar haine de vara pentru Teo, oricum nu mai avea nimic ca s-a lungit de vara trecuta...
- NU vad, probez, cumpar nimic pentru mine, si nici vreo idee in directia asta n-am avut...

Vineri, am plecat in aceeasi directie. Cu acelasi rezultat, adica nimic pentru mine, i-am luat lui Teo "o casuta", ii plac la nebunie si de cate ori vede una pe-afara, plange cand il luam de-acolo...

(atelierul lui McQueen)

Sambata am plecat cu totii spre Carrefour, cam cu aceeasi intentie. Rezultatul? Pantofi noi si haina, pentru tati!...

Aseara m-am culcat un pic amarata. Am iesit de trei ori din casa si-am dat iama prim magazine...(cam greu sa iesi din casa cu doi copii, deci a fost un record) si n-am reusit sa-mi iau nimic... nu m-a atras nimic, practic nu-mi doresc nimic. Ciudat sentiment, avand in vedere ca intotdeauna mi-am dorit ceva, un gadget, un telefon nou, o camera foto, un GPS... o excursie...

Si m-am trezit de dimineata, cu Teo si tati langa mine, cantand "la multi ani, mami"!

M-am simtit atat de fericita, implinita, linistita, si am realizat ca exista un motiv atat de simplu pentru care nu vreau nimic de ziua mea: am tot ce-mi trebuie langa mine! Sau, mai bine zis, ceea ce ma face fericita este aici cu mine. Copiii nostri, Teo si Radu, zambetele lor, mutritele lor adormite de dimineata... asta ma face atat de fericita incat rad, si plang de-odata.
Ah, imi amintesc excursia noastra la Roma, de ziua mea in 2006... parca a fost ieri.
Ciudat, nu-mi dau seama cum a trecut timpul, am fost insarcinata, am nascut, am lucrat un an, am fost din nou insarcinata, am nascut, sunt in concediu cu copii mei acasa de ceva vreme... a murit tata, s-a operat mama, o inmormantare, doua botezuri, s-au intamplat atat de multe lucruri.
Si totusi, parca ieri pe inserat ne-am ridicat de pe banca din gradina Termelor lui Caracalla si am mers desculta pe mozaic pana la iesire.... atunci mi-am dorit un bebe din tot sufletul, si in curand s-a intamplat. Sau, mai bine zis, a inceput sa se intample... :)