s-a taiat la un deget, intr-o masinuta. Cat trebaluiam eu prin bucatarie, el striga la gard... ai o buba mica, ai o buba mica.... are si sange, rosu...
(SANGEEEE???!?!?!) percutez eu in sfarsit si ma reped sa vad ce are.... Pe aratator, cam pe un centimetru lungime, o pata de sange uscat (deja?!?!)
Il pup, ma apuc s-o sterg, si el scoate perla "e o mica voma... ca o picatura..."
Ha?! "da, da e o mica voma. CA o mica voma..."
In fine, ce sa mai zicem, ne-am chinuit, si eu si buni sa-i explicam ca atare exprimare nu e prea placuta... el a tinut-o pe a lui...
Mai pe seara, vine TL acasa cu un set de magneti, forme cu care se poate "desena" o fata: ochi, ochelari, urechi, nasuri, guri, sprancene, par... si i-l prezinta lui Teo.
Se apuca impreuna sa mestereasca. Si aud: "vrei sa pui voma asta de ochi pe fata asta roz..."
VOMA?!
"Da, asta in voma de ochi albastru..."
AAAA (bec scurtcircuitat, fericit...) FORMA!!!! Teo, FORMA!!!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Lilypie Teo's Birthday tickers
Lilypie Radu's Birthday tickers
2 comentarii:
Gaia, ador povestile voastre! Le citesc frecvent si ma gandesc mereu ca, indiferent cat sunt ei de diferiti (copiii adica) e ceva esential asemanator in felul in care percep ei lumea. Si in felul in care ii iubim noi pana la disperare, evident :)
Looool,
asa a patit tata cu fratemeu cand era mic. Il tragea cu sania timp in care fratemeu striga "tege camioalele!" Iar tata ii raspundea "da taticule, trec camioanele". Fratemeu iar repeta propozitia si tata iar ii raspundea si tot asa, tata din ce in ce mai nedumerit caci nu vedea camioane. Pana cand, la un moment dat s-a uitat atent la copil care` avea lacrimi pe obraji si zicea de fapt sa ii stearga lacramioarele.
Trimiteți un comentariu