Tot astazi, asa, in timp ce nu eram atenta si ma uitam la "special births" pe zone reality (de parca n-as avea my own two very special births...) Radu s-a ridicat singur in picioare, in mijlocul camerei, avand cate o masinuta de-a lui Teo in fiecare mana...
Cand l-am vazut mi-a stat inima. Prima data de emotie si preaplin de fericire. Apoi, am zarit in spatele lui pe directia "azimut creierii zob" camionul cu macara, din lemn, de la Ikea... asa ca mi s-a strans de tot (inima), de spaima drobului de sare.
Am tras un ragnet ce se vroia... incurajator, cred, si am plonjat pe burta intre copil si camion.
Copilul, istet si cu instincte bune, s-a aruncat si el pe burta, in alta directie, bineinteles. Tot e bine ca nu in directia camionului...
S-au uitat amandoi la mine, Radu usor emotionat (l-am luat in brate si l-am felicitat pentru reusita) iar Teo de-a dreptul mirat.
Asa ca i-am explicat ce chestie grozava a facut frate-sau... si el repede s-a ridicat in picioare si mi-a declarat mandru "si Teo se ridica singur in picioare!!!"
I-am povestit ca si el, la vremea lui, ne-a dat pe spate cu aceasta realizare, iar acum e normal ca se ridica... si ii da un exemplu fratelui lui... care nu s-ar fi ridicat daca nu invata de la el... de la Teo...
Peste cateva minute, ma striga: "mami, s-a ridicat in picioare!"
Eu ma uit bulversata in jur (toata lumea statea pe burta) si ma intreb, cine oare s-o fi ridicat...
"Marsha, mami, Marsha s-a ridicat in picioare!"
aha... well... pai Marsha e mare!
tacere.
Da... e blonda Marsha...
:D asta, desigur, e pur contextuala... copilul meu de doi ani nu stie (inca) bancuri cu blonde... :)
si mai jos, imagine idilica de liniste in familie si de colaborare frateasca:
(dureaza circa doua minute)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu