An nou cu noroc, sau de la 2k9 la 2kk10

Cel putin pentru Radu asa trebuie sa fie, caci la cumpana dintre ani i-a explodat pampersul. Am avut destul, intins pana si pe canapea, nu mai spun ca a si mancat din el. Deci, noroc si la multi ani!

------"""------

Cum trecerea de la un an la altul este un bun prilej pentru depanat amintiri, iata-le pe ale mele.
Cand am cumparat prima garsoniera, in '99, am apelat la o echipa de mesterici (MLP, mesterii lui peste cum spune prietena mea Lucia) care ne-a pus parchetul intr-o jumatate de camera, gresia pe un hol si in cealalta jumatate de camera (ceea ce vroia sa fie livingul, cu loc de luat masa), in baie si in bucatarie si a renovat complet baia.
Rezultatul a fost unul cumplit (gresie valuri, WC stramb, faianta vai mama ei, parchet cu "butoni*" si imediat dupa executie o inundatie de toata frumusetea, de la o teava mufata prost...Nu mai vreau sa-mi aduc aminte de mizeria lasata, si de chinurile de a aduce "echipa" la munca, avand in vedere ca au inceput in noiembrie, iar de Craciun au disparut in ceata) asa ca ne-am decis ca, daca mai facem ceva, vom face noi (lucrul manual se cheama, ce-si face omul cu mana lui).

Ei bine, avand in vedere viteza cu care s-au desfasurat lucrarile, n-as putea sa spun ca am fost mereu fericita cu decizia luata... dar ce am reusit sa facem am facut bine, de la pus gresie, faianta si cabina de dus, pana la pus parchet si proiectat-executat mobila de bucatarie.

Cum "seful de echipa" are un serviciu solicitant care-l retine cateodata zi-lumina si care deseori ii ocupa si gandurile de noapte, lucrarile se desfasoara de obicei in weekend-uri, in concedii si de sarbatorile legale.
Asa se face ca in fiecare vara, de Craciun si de revelion mai mesterim cate ceva, mai mic sau mai mare.

Bucatarioara noastra mica a fost tema petrecerii dintre ani de data aceasta.
Prin 2005 renuntasem deja de vreun an-doi la aragazul vechi ca vai de lume, mostenit de la doamna Soacra, si incaperea minuscula parea mai aerisita, in detrimentul culinarului, desigur.
Ciorba de peste si mamaliga, a mai facut cineva la microunde?!?! Eu da...



In acel an ne-am hotarat sa montam plita pe gaz, ca sa putem si noi fierbe sanatos o apa.



Atunci am facut mobila de bucatarie, cu blat pentru chiuveta, blat pentru plita si diverse rafturi si sertare:



Pana si marginile de aluminiu ale blatului sunt ajustate de noi. Pe vremea aceea nu se gaseau margini rotunjite. Doar drepte se gaseau, asa ca le-am rotunjit, cu mana mea, o pila si o foaie de smirghel fin.

Din cand in cand mai interveneam in favoarea spatiilor de stocare:



Ne-am tot codit, din acelasi vechi motiv - spatiul, pana la urma insa a invins imaginea unor "gingerbread men" si a catorva sufleuri delicioase pe care nu as avea cum sa le fac la microunde.
Pe 30 decembrie 2009 a sosit aragazul mult dorit.
El va ocupa locul corpului Antonius, cu sertare pline de obiecte, care mai de care mai utile (sau inutile)/ ce facem cu ele?
Iata solutia, 5m rafturi, cumparate si montate tot pe 30. Si umplute, tot atunci!!!




Am montat si aragazul, si un blat nou, in locul celui care incorpora plita. Evident ca n-am mai gasit aceeasi culoare, dar am avut noroc totusi de ceva foarte potrivit:




In timp ce noi mesteream la partea lemnoasa a sarbatorilor noastre, cuptorul si-a facut treaba, iata prima friptura de revelion, dupa... sa zicem un cincinal!





Intre salata, aperitive (pregatirea lor) am dat peste Radu care-si degusta norocul, apoi, lesinati de foame am atacat ce pregatisem, am bubuit o sampanie, si iata, am trecut pe nesimtite in 2010!
Mai complicat a fost sa-i explicam lui Teo ce se intampla si sa-l convingem sa zica, asa, fara motiv, la multi ani tuturor!
Cum amandoi copiii sunt raciti, au febra si tusesc, dormim fiecare cu cate unul intr-o camera, ca sa nu se deranjeze unul pe altul noaptea. De dimineata ne-am reunit in bucatarie, la o cafea, si am desavarsit opera, cu putina ceara naturala :D





Hai, trezirea!!! La multi ani! In prima zi a anului 2010, dam noi cafeaua!



.
.
.
.
.

Nota mica: daca se intreaba cineva ce sunt afurisitii de butoni... ei bine, ei sunt un fel de model ca un patrat, facut in colturile camerei, la parchetul montat "englezeste"; mai exact, toate fasiile vin una langa alta, ca niste caramizi (foarte frumos pana aici) dar la colturi se pun cateva lamele perpendiculare (cam 4) si se incojoara cu o bordura. Poate ca arata bine la Casa Poporului, dar la cei 2.5mp ai mei de parchet... nu... nu au cum sa arate bine...