Botezul lui Dionisie

Ziua: Duminica, 1 februarie. Desi meteorologii se asteptau sa se inrautateasca vremea (toata saptamana a plouat rau in fiecare zi, si s-a racit treptat), a fost o zi calma, chiar luminoasa, desi soarele nu ne-a rasfatat prea mult... asa cat sa nu ne-o luam in cap; doua- trei grade si uscat, fara ploaie, fara vant. Mult prea cald pentru februarie, dar numai bine pentru Radu.

Biserica: parohia Podeanu este o biserica foarte frumoasa. Am copilarit pe strada ei, si am vazut-o schimbandu-se, infrumusetandu-se cu fiecare renovare. O minunata si primitoare casa a Domnului, cu icoane minunate, un cor incantator si preoti de mai mare dragul, care pentru mine cel putin sunt figuri familiare. Tot aici s-a botezat si Teodor. Si tot aici m-au botezat si pe mine, desigur erau alti preoti, dar oricum nu tin minte, nu?
Si sora mea, (nasa lui Radu) tot aici s-a botezat.
In biserica a fost destul de cald si apa calda de asemenea. Dupa noi a fost inca un botez la care nas a fost Gainusa! (din Huidu si Gainusa).

Nasii: Nasii lui Raducu sunt Iulia, sora mea, si prietenul ei, Florin. Sunt foarte simpatici impreuna... sunt dedicati si le plac copiii, si cred ca Radu va profita din plin de asta. Desi sora mea e o mititica, s-a descurcat cu nazdravanul meu de opt kilograme, fara mari probleme... Florin dupa vreo 15 minute obosise rau si i l-a pasat nasei... "nu mai pot, ma dor mainile de mor" si s-a resemnt sa tina lumanarea. Desi nu are experienta cu copii asa mici, s-a descurcat nasica si cu dezbracatul - imbracatul, si cu linistitul piticului urlator.
Astazi ii asteptam la baia de mir.

Teodor: ehehe... Teo s-a trezit de dimineata putin inbufnat. In timp ce ii dadeam micul dejun i-am povestit ce zi mare avem astazi. O sa mergem in casa lui Doamne-Doamne, (el "doame-doame?") sa il botezam pe Raducu. Mama te roaga sa fii cuminte. El rade.
Si incepe sa faca mari eforturi sa fie cuminte: nu mai vrea sa termine mancarea, se ridica in picioare pe scaunul lui si incepe sa ceara pe rand "tona, tona (asta e ce a ajuns Thomas, dupa "popa" si "moma"), "manana"(masina, mereu alta), "tautoru" (tractorul) si tot asa.
Am alergat dupa el prin toata casa ca sa-l imbrac. Cum a intrat in biserica a inceput sa planga, si a tinut-o asa aproape toata slujba... iar cand plangea Radu, plangea si el si mai tare, probabil din solidaritate.
In masina, in drum spre restaurant, a inceput sa strige "caca, caca". Nu a ajutat cu nimic ca i-am explicat ca la restaurant il schimb si il spal... desi acasa cand face caca, miroase de mori si el nu se da prins si spalat. Striga din ce in ce mai tare, pana a dat in plans, din plans in urlet, din urlet in sufocare si nu se mai oprea, criza de isterie-i gata! Radu, auzindu-l pe Teo, a inceput sa urle si el... am taiat-o scurt spre casa in loc de restaurant si i-am debarcat pe amandoi.
De fapt pe tustrei, a ramas tati cu ei acasa si m-am dus numai eu la restaurant. Daca tot am fost singura, am lasat si masina acasa, si m-am dus cu tramvaiul. Cred ca, din 2002 de cand am masina, e prima data ca merg la o petrecere fara masina si pot sa beau si eu ceva.
Pe la noua seara am ajuns inapoi acasa si am aflat ca Teo nu dormise in tot acest timp. L-am gasit tot plangand. Imi arata diverse parti ale corpului, le numeste, si adauga "buba" si plange asa, din tot sufletul. Ai zice ca e grav bolnav: "patele, buba", "capu, buba", "gua, buba", "gatul, buba", "poaiele, buba", "buta, buba" si tot asa. Cand a ajuns la "paul, buba" (parul) am zis ca nu-i a buna si i-am dat un Nurofen. Cred ca ii sparg doua masele, cu care ne tot ameninta de la Craciun, ca se tot vaita mai ales de gat, si rosu nu e... iar gingiile arata destul de ferfenitite. Dupa ce l-am uns si cu Dentinox pe gingii s-a mai pototlit, ne-am jucat, ne-am pregatit de culcare... pe la unu noaptea cand l-am lasat cu tati nu dormea inca!

popa Vasile: Vasile este de cativa ani paroh. Se vede influenta lui. Este foarte deschis, scolit prin strainatate, si a petrecut cativa ani buni in America cu diverse proiecte. Preda religia la scoala cand eram noi mici (Iulia l-a prins, ca ea mai era la scoala dupa revolutie...). Se vede ca a fost tare in verva la botezul nostru. Poate faptul ca vineri s-au sarbatorit Trei Sfinti Ierarhi (Vasile, Ioan si Grigorie) sa se mai fi simtit si astazi... nu stiu, dar lui Vasile ii era tare cald, asa ca a pus sa se opreasca aeroterma, spre disperarea mea, avea ochii cam tulburi... si a fost foarte... darnic. In primul rand abia l-au convins nasii sa primeasca ceva, pentru biserica. A spus ca el boteaza ca sa aduca un nou crestin in casa Domnului, si ca nu primeste bani, si o tinea tot asa.
In al doilea rand... dupa ce a dezbracat nasa copilul, si statea gol-golut pe masa, vine sa il ia sa-l bage in cristelnita. "Cum ii zicem pruncului?"
"Radu" zic eu. "Hm! In ce zi s-a nascut?!"
"22 octombrie", zic eu.
Si lasa Vasile pruncul gol pe masa (dupa ce oprise aeroterma!!!) si fuge dupa Sfanta Scriptura. Vine cu ea, si incepe sa fosneasca frenetic. Copilul tot gol, nu ma pot opri sa repet, caci pentru mine asta era obsesia principala. Se sa miste totul cat mai repede, sa nu stea gol copilul, sa nu raceasca! (de, mama...)
"Hm... Averchie, nu, sapte tineri din Efes...", unul nu, altul nu (eu nu ii am in calendarul religios, dar la el in Carte avea toate numele tuturor sfintilor mici si mari, din toate zilele.
"am gasit... DIONISIE!"

DIONISIE?!?!??!?!???

Vasile continua netulburat. "se boteaza robul lui Dumnezeu, Radu-Dionisie...."
Asta asa, ca ne-am razboit luni de zile ca nu punem doua nume la copii, nu vroia Andrei... si Teo, desi l-a botezat tot Vasile, nu a primit cadou niciun nume.

Radu-Dionisie: Radu (sau Radu-Dionisie, poate e cu totul alta persoana ?!) a fost cuminte pana l-au dezbracat. De aici incolo, s-a pus pe plans, si a plans pana l-a luat parintele si l-a dus in Altar.
Acolo s-a linisit si se uita curios la icoane. Nu a mai plans deloc, decat in masina inganandu-se cu Teo. De dimineata s-a trezit vesel si zambitor, a ras la mine cu gura pana la urechi cat l-am schimbat... Si ce frumos miroase (inca miroase) a mir... Abia ma abtin sa nu-l pup cum fac de obicei. Diseara ii face nasa baita, si intram in normal cu dragaleala.
Cam atata despre micul crestin...

Hm... Vasile in verva si darnicia lui a gresit certificatul de botez. Numele nostru de familie e supus greselii cam peste tot, desi dau buletinul de fiecare data. Si rolul la fisc e gresit, si dosarul de alocatie pentru Teo, si la banca chitantele mi le printeaza aiurea cand fac plati... si colete primesc pe "celalalt" nume. Totusi, buletinul si pasaportul, certificatul de nastere si casatorie, livretul de familie, sunt corecte. Nu inteleg de ce restul "oficialitatilor" nu au rabrare sa citesca numele pana la capat!?
Pai sa dea mielul, domnule!