Marea Diversificare; La cumparaturi?! - high chair

Pentru ca am mai trecut o data prin asta;
pentru ca pe vremea aceea nu era criza economica, dar acum este;
pentru ca diversificarea este cosmarul oricarei mamici (asta doar asa, pana vede ca de fapt bebe stie ce are de facut, si primeste alimentele care ii sunt necesare / altele nu, sub nicio forma... si la orele la care simte organismul lui ca trebuie sa se hraneasca / nu la orele dorite de mami, sau de pediatru... si in cantitatile care ii sunt lui necesare / nu cele din prospect...);
si mai ales pentru ca suntem inundate, bombardate si amenintate cu o armata de produse de puericultura, care mai de care mai scump si mai "practic"...,
m-am decis sa imprastii aici la mine pe blog un pic din experienta mea in acest domeniu.

Of great importance:

A) nu incepeti prea devreme. Bebe trebuie sa fie pregatit. Cel mai pertinent mi se pare acest cumul de factori (detalii aici):
- maturitatea intestinelor
- reflexul de supt si inghitirea
- postura (bebe poate sa stea in fundulet)
- masticatie si enzime
- dorinta de a imita.

B) RELAX! & HAVE FUN! Acesta este cel mai important aspect al diversificarii.
Parca nu conteaza atat de mult daca incep mai devreme sau mai tarziu, daca ma ghidez dupa scoala americana, romaneasca sau franceza, cat conteaza sa NU fiu STRESATA!!!

C) obiectele de puericultura din capitolul "weaning" (in traducere... foarte libera... "bebe la masa"...) sunt concepute mai mult pentru comoditatea mamei. Foarte putine sunt cu adevarat necesare. Da, sunt utile. Comode. Time savings. Haioase. Nu neaparat indispensabile, totusi.

Si acum... obiectele. In acest capitol, "scaunul inalt" (high chair).

Mi-am facut un punctaj in functie de "indispensabilitatea" accesoriilor, pe o scala de la 0 la 5, desigur subiectiv, in functie de cat de mult le-am folosit noi, dupa ce am dat bani pe ele [ranjet larg].

1) scaunul pentru mancat, punctaj 5.
Eu vad trei tipuri de scaune pentru bebelusi. Cam asa: complicate, simple, si in deplasare.

- "complicatul" sau "super scaunul", cu toate functionalitatile posibile si imposibile: se lasa pe spate (unele chiar si pentru a putea pune un nou-nascut!), are roti, nu se poate rasturna nici daca da taifunul, se demonteaza usor si se spala toate partile pe care se poate depune mancare, voma (curele, huse, masuta etc), este reglabil pe inaltime si se poate detasa masuta a.i. sa fie folosit la masa la care mananca parintii.
Asa ceva costa intre 300 si 700ron, de la Primii Pasi la Chico-Polly si Peg-Perego. Teo are asa ceva, de la Mothercare, eu am fost foarte multumita de el. Sotul nu, pt ca e mare si greu si ocupa loc, desi se strange rezonabil, zic eu.
Cred ca si Teo e foarte multumit de acest scaun, adormea frecvent dupa masa in el, si a invatat ca acela e locul pentru masa, se cocoata singur in el cand ii e foame.

- "simplul" seamana bine cu "complicatul", dar este mult mai usor, fara reglaje la spatar sau pe inaltime, fara roti, fara masuta detasabila si ceva mai ieftin, de la 120 la 400ron, in functie de brand, materiale si piticii producatorului.
Am vazut si modele care se pliaza mai ceva ca o masa de calcat.

- "in deplasare", ati ghicit, e scaunul pe care il poti lua cu tine peste tot (deci... folosi si acasa, huh...?!), pliant, foarte usor si cat mai simplu de montat. Il poti lua cu tine la restaurant sau in vacanta, si copilul tau are locul lui... si este... imobilizat cat de cat [inca un ranjet laaarg]. Si aici sunt 3 variante si 100 de modele, iar la pret sunt undeva intre primele doua tipuri descrise. Se pot prinde de scaun, de masa, sau independente, dar astea independente chiar nu mi se pare mare chilipir.
In schimb cel care se prinde de masa, imi place mult.

Ziceam ca vad trei tipuri de scaune. De fapt, as mai adauga unul... "definitivul"
Acest scaun este proiectat pentru mintile vinovate.
Undeva intre simplu si complicat, pentru ca nu se lasa pe spate, dar este reglabil pe inaltime, iti adoarme vinovatia legata de suma imensa cheltuita pentru a-l achizitiona prin faptul ca iti promite viata vesnica. Adica, dupa ce termini cu bebeleala il poti monta in asa fel incat sa-l foloseasca orice adult din casa. Brevi si Stokke au asemenea modele, le gasiti usor pe net.

Concluzia mea (am testat cate ceva din primele trei categorii) este: prezenta in casa a unui astfel de obiect este obligatorie. Daca vrei sa reusesti in modul Zen sa dai de mancare unei gurite rotative si balanganitoare, luptand impotriva a doua mori de vant care functioneaza intercalat (sau nu...) pe o raza larga de actiune si subiectul acestui intreg capitol sa nu plece (de-a busilea, taras sau pe picioare) prin toata casa in timp ce tu incerci sa umpli lingurita a doua oara... da, iti trebuie un scaun de masa de vreun fel.
Acum... ce fel de scaun... depinde de preferintele fiecaruia, spatiu, buget.
Eu sunt multumita de scaunul meu "complex", dar ma gandesc ca voi face la un moment dat un efort ca sa-l dau. Oricum, isi face banii sigur, avand in vedere ca Teo mananca, se joaca si doarme in el, si urmeaza Radu la rand.

Si, neaparat, o data cu scaunul, daca nu aveti unde sa il puneti pe gresie, trebuie achizitionat un covoras de plastic cat mai mare.
Nu-i de gluma, nici iaurtul, nici piureul de morcovi si nici voma nu ies usor din covoare...

In capitolul viitor, aparate pentru gatit, stors, zdrobit... si poate cate ceva despre vesela!