Exista o explicatie...

Da, intotdeauna exista o explicatie!

De vreo luna Andrei imi tot spune ca la noi in camera miroase urat. Mirosul este localizat la usa, spune el... ce ar putea fi?!
Eu nu simt decat un miros greu in toata camera. Intotdeauna mi s-a parut ca miroase urat, a "ne-aerisit" oricat as fi tinut geamul deschis, inca de cand ne-am mutat.
Am pus-o pe seama faptului ca aceasta camera este spre nord-vest, subsolul e mereu inundat (stam la parter) si in casa este foarte frig, motiv pentru care acum iarna aerisesc doar putin, de doua ori pe zi... normal ca nu are cum sa se schimbe aerul in acest timp.
Andrei de cate ori intra in camera, trage aer pe nas, se enerveaza si ia usa la amusinat. I-am explicat ca mi-am facut o teorie. Oriunde in camera ar mirosi, totul se aduna la usa, poate pentru ca acolo e mai rece, sau e o vaga circulatie de aer pe langa canatul usii... dar mirosul remarcat de mine parea a avea darul de a se aduna tot pe langa usa.

Ieri insa... am intrat in camera si m-a izbit. Puternic, dulceag-acrisor, l-am simtit apasator si prafos umplandu-mi nasul si facandu-ma sa stranut.
Nu mi-a trebuit mult timp sa identific mirosul, este cel mai veritabil miros de MUCEGAI!!!!
Intr-adevar, miroase doar la usa. Iau totul la rand, centimetru cu centimetru: usa (trag pe nas din gaura cheii - putea fi mucegaita inauntru, cine stie cum au stocat-o la depozitul de unde am cumparat-o), tocul usii, peretele. Nu miroase de aici.
Imi amintesc teoria mea cu usa langa care se aduna tot mirosul si ma apuc sa amusinez restul camerei, era evident ca nu usa pute asa.
Iau la rand parchetul, proaspat pus, covorul, biblioteca, peretii. Andrei se temea ca a mucegait amorsa. A dat amorsa direct pe tencuiala, si deasupra a pus tapet de fibra de sticla, peste care a zugravit. Nu-mi pot imagina ce inseamna sa dam jos fibra de sticla de pe pereti ca sa inlaturam mucegaiul de dedesubt.... Doamne!
Totusi nu miroase din perete si nici nu am reusit sa identific nicio parte nelipita bine...
Mai departe miros ca un veritabil caine de vanatoare canapeaua (e o canapea veche din piele, cu perna din burete, pe care am luat-o acum fix zece ani de la second hand... ar putea fi ea... dar nu este..), salteaua de la pat, pernele, sifonierul... nu, nici aici, nici aici... nicaieri!
Dau cu ochii de lambriu si intepenesc. Daca cumva miroase lambriul... un perete intreg (5m20) lambrisat cu fasii marunte... dedesubt este polistiren expandat... ar putea mucegai nu?! Ma si vad cu mobila trasa de la perete, smulgand fasii de lambriu si carand afara metri cubi de polistiren mucegait...
Lambriul este totusi destul de bine aerisit. Nu l-am lacuit, si nodurile de lemn rezultate in urma prelucrarii fasiilor lasa peretele sa respire... ma rog. Imi fac curaj si imi lipesc o nara pe o un nod din asta... si trag frumos pe nas. Slava Domnului, nu ma lesina niciun miros urat. Doar un pic a praf miroase. Deci nu e lambriul? Il miros bine pe la toate nodurile, in ambele colturi, pe la mijloc si pe langa sifonier... nu. Nu e de aici.
Intrucat nu a mai ramas deja niciun centimetru nemirosit am obosit. Si nici nu am gasit de unde miroase. E groaznic.
Ma duc sa ma culc, cu gandul ca trebuie sa ne mutam... mi se pare periculos mucegaiul. Inseamna spori, nu? Nu sunt prea sigura, dar asa cred. Sporii circula. Ii respiram noi. Ii respira copiii!!!!
Clar, ne mutam. Groaznic.

Nu prea am reusit sa dorm... pe la 5 dimineata Radu incepe sa se foiasca in patut si sa scanceasca. Daca nu vreau toata casa in picioare la ora asta... TREBUIE sa ne ducem dincolo... da, dincolo la mucegai.
Intru in camera si ma loveste din nou in moalele capului: mirosul e tot acolo, mai puternic, tot a mucegai aduce... tot la usa e tot, gramada.
L-am linistit pe Radu, acum doarme.
Mie nu imi da pace mirosul. Cand ma departez de usa nu miroase. Daca mai stai cinci minute in camera, nu-l mai simti deloc. Totusi, daca e mucegai e periculos.
Ies pe hol. Intru inapoi. E tot acolo, la usa...
Iau iarasi tocul la mirosit... dar nu.
Conform teoriei mele ca mirosul urat, (ca si cum ar fi "greu" aerul) se aduna la usa unde e mai frig si o vaga circulatie de aer.... ar trebui sa existe si un corolar... mirosul vine din partea opusa usii. Nu vis-avis de usa, unde e lambriul, chiar nu miroase de la el (slava Domnului).
Opusul usii... sa nu radeti... e fereastra! Ce inseamna fereastra totusi? Termopan. Inchis ermetic. Nu exista curent, nu exista umezeala, geamul acela nu a facut niciodata totusi condens... oh, Doamne!!! Imi cad ochii pe ultima chestie la care m-as fi gandit vreodata.... ghivecele mele!
Ma reped in ele ca un uliu in porumbei si le amusinez bine. DA. DAAAA. DAAAAA. Pamantul din ghivece miroase a mucegai. Rau de tot. Puternic. Pregnant. Apasator. Sunt sigura, nu am nicio indoiala. Aceasta e sursa mirosului. Intrucat e deja sase jumatate imi trezesc consortul si il bag cu nasul in ghivece.
Ghivecele le scot pe hol. O sa le replantez. Dupa ce cumpar pamant. Sau o sa le azvarlu afara pur si simplu. Nu conteaza, dar in camera mea nu vor mai calca.
Acum astept sa se trezeasca Radu, sa il duc inapoi la Teo in camera ca sa pot aerisi multe ore.
De ce a mirosit asa de tare tocmai azi? Azi am facut curat. Am tras draperiile si au ramas trase in laturi. Am udat bine florile. Si uite asa s-a imprastiat in camera tot mirosul, mai puternic decat de obicei, si conform teorieri "aerului greu de putoare" s-a adunat tot la usa... si uite asa l-am prins!!!
Andrei dragul de el se mira si acum cum e posibil sa puta glastra la fereastra si el sa simta la usa.
Eu sunt mandra de logica mea imbatabila. Si daca nu, de nasul meu de copoi care a dat de urma infractorului. Si daca nici asa, macar perseverenta a fost, ca am amusinat si televizorul, si modemul, si laptopul numai sa dau de sursa blestematiei de miros. [:D]