Drum catre mare

Gonim pe autostrada catre mare.
Drept in fata, cat poti vedea cu ochii, apa – asfalt lucios.... scaldat in lumina soarelui de amiaza....
Goana motorului usuca apa – Morgana din cale, si o impinge kilometru dupa kilometru, scotand la iveala balustrada autostrazii, picioare de pod peste ape secate - zvantate....
Vapoarele mari si negre, le ajungem din urma si privim fascinati cum le cresc roti, le depasim, pe uscat – camioane greoaie, si ne avantam din goana cailor putere mai departe, catre alte ape, cat vezi cu ochii... croindu-ne drum catre mare...

Si tot asa, pana la apa cea adevarata, la marea cea mare si magnetica, unde ne vom incarca bateriile, furandu-i energia, si-i vom tavali nisipul sub talpile lacome de dans, pe muzica apelor.
Ii vom despica valurile si reci, si calde, si calme, si ciufulite, si ii vom usca berea pe buze, la soare, tabacindu-ne pielea.

La Yachting Club, pe plaja, nu mai ai ce bea pe la ora doua a diminetii...
Mai au tequila, fara lamaie, poate cu sare, daca nu ti-a ajuns sarea lipita pe piele dupa pescuitul de beri pe fundul marii, sau poate incerci s-o bei cu Sprite.
Pui putin Sprite peste tequila, acoperi bine paharul cu palma si il bati energic de masa de lemn, chiar de trei ori, apoi iei palma repede, si casti gura....
Alcoolul, acidulat de atata zgaltait dulce ti se repede lacom in fundul gurii, si suntem gata sa mai tavalim putin nisipul, dansand pana in zori, sau pana preparam urmatoarea bautura...

Iata si zorii, racorosi si colorati, poate vine furtuna si ne alunga de pe plaja, si ne porneste spre Bucuresti, obositi, ochi abia mijiti in ochelarii de soare, dar avem vantul in par, si bere in suflet, tequila pe buze, si ne dor talpile de atata dans, si udam asfaltul de pe autostrada, din goana cailor putere, dinspre mare, spre uscatul, aridul oras.
Ah, uitasem cat iubesc Marea!