Poveste cu brad

23 decembrie... Ma hotarasc in sfarsit sa fac bradul. Macar ca sa pot face poze cu piticii, pentru CD-ul pe care il face Babytza Craciunul acesta.

Pentru ca imi place simetria, si pentru ca iubesc padurile patriei, si pentru ca suntem in plina criza si pare foarte "economic" sa refolosesti bradul si la anu' am cumparat un brad de plastic.
M-au surprins dimensiunile cutiei, 80cm/10cm X10cm... Am mai avut brad de plastic cand eram copil, si se strangea intr-o cutie foarte mica si plata, patrata, era format din "rondele" care se cladeau una peste alta...
Desfac azi cutia si gasesc spre amuzamentul tuturor 2 bete paroase care se infig unul in celalalt, ajungand la 1.50m inaltime. Iar crengile stau stranse ca spitele de la umbrela si trebuie sa le desfaci una cate una, si pe fiecare creanga, alte spite de umbrelute si tot asa. Deci, am o umbrela mare si paroasa si bine dezvoltata.

Ok, foarte frumos, pana la urma am reusit sa desfac toate crengutele, i-am pus steaua in varf si l-am cocotat pe masa. Teo se uita foarte curios si ma intreaba din priviri ce tot fac acolo. Bradul zic, si incerc o poveste scurta cu Mos Craciun si cadourile de sub brad. Mda, cum ma asteptam, nicio reactie, dar curiozitatea era in continuare instalata pe mutrita lui.
Pomul, zic, in extremis, cautand un cuvant mai scurt care poate fi rostit usor. "Pomuuu, pomuu, poooomuuu" percuteaza fiu-meu! Pomu', deci i-am gasit si nume bietului brad pliant.

Radu se balangane in bouncerul lui si da frenetic din picioare. I-am imbracat pe pitici frumos, ca doar o sa fac poze.
Aduc globurile. Stau intr-o cutie mare, in forma de casuta. Sunt de plastic, am inceput sa cumpar numai globuri de plastic de cand am aflat ca si un boxer se poate urca in brad.
Cand vede cutia Teo e mult mai interesat decat de pomu' si vine calare pe mine. Cand deschid cutia.... fericire maxima: "bi-liaaaa, bi-liaaaaa, bi-liaaaaa" si tot asa.
Hai Teo sa agatam bilele in brad. Ei bine.... aici a inceput sfarsitul. Eu pun un glob in brad, el il scoate si-l da de-a dura prin casa ("bi-liaaaa"). Cum beteala pare sa nu-l intereseze, am pus in partea de jos pana la nivelul la care ar putea el ajunge, numai beteala, rosie si argintie, iar globuri doar in jumatatea de sus. Minunat.

Acum vine randul pozelor. Il asez pe Radu sub brad, cu bouncer cu tot, si incerc sa il conving pe Teo sa stea mai aproape de el astfel incat sa incadrez si bradul care e pe masa de cafea, si copii (amandoi de preferinta). Nicio sansa. Teo in mangaie cam apasat pe Radu pe cap, si Radu incepe sa zbiere. Eu eram intinsa pe spate pe covor (best angle for this shooting, damn it!) asa ca nu apuc sa intervin prompt. Teo, speriat de zbieratele lui Radu iese din cadru "mami, mami, shhhh Adu, shhh Adu"... adica mami sa faca "shhh, shhh" lui Radu ca sa taca.
Buuun. Il potolesc pe Adu si il scot din cadru, oricum nu pot incadra si mutrita lui, jos in bouncer si bradul cocotat pe masa.
Poate reusesc sa fac niste poze cu Teo si bradul. Ti-ai gasit. Teo vrea sa se uite la telefon, cum fac eu pozele. Ii arat cateva, apoi incerc sa il conving (pana la a-l impinge sub brad si a fugi repede in spate ca sa-l incadrez... daca as avea un trepied si camera cu delay s-ar vedea in poze un copil tinut cu forta de mama lui sub brad... in fine nu am trepied... asa ca nu raman dovezile) pe Teo inutil sa stea locului. Renunt.

Pe la 11 noaptea, dupa desenele cu Kyoro Chan pe Animax Teo se cocoata pe masa si incepe sa traga si de globurile de sus. Tati se enerveaza, ii zice vreo doua dulci lui mami si ia bradul de mot si-l muta din camera copiilor, in camera la noi.
De parca am facut brad ca sa ma holbez eu la el.
Adica de plastic, cu globuri incasabile, cu figurine mos craciun la fel... intr-un cuvant cel mai safe brad posibil... iata-ma cocotata in varful patului si uitandu-ma singura la el.

Mosul o sa puna cadourile sub el maine seara. Hainute pentru Teo si Radu, si o cutie mare cu piese tip "Mecano", sa surubareasca tati si Teo.
O masinuta cu telecomanda pentru Teo, si o papusa cu MP3 player, tot pentru el. Abia astept sa vad reactia lui, desi nu va avea nicio legatura cu bradul...
Mosul mai pregatise cateva jucarii pentu Raducu, dar le-a primit mai devreme, ca sa avem cu ce ne juca. Teo tine mult la ale lui, si cu 2 saci plini de zornaitoare nu aveam cu ce linisti bebelusul fara sa creez disensiuni.

In fine, mai sunt ani pentru povestile cu Mos Craciun si pentru brazi adevarati, deocamdata pomu' trebuie sa fie bine ancorat, fara globuri si cat mai departe de micul alpinist.
Merry Christmas!