Latest news in fashion design

Am gasit ochelari!!!

(ma anunta Teo glorios, in timp ce spalam vasele si el misuna prin spatele meu rascolind prin sertare si printre castroane...)

Platon

Pentru ca se ia o leapsa cu pisoi prin blogosfera m-am intrebat daca nu merita si Platon o intrare la mine pe blog (mama sigur se va bucura!)...
(eu zic ca merita. A facut facultatea de medicina veterinara impreuna cu sora-mea... i-a fost mereu alaturi tatei, si acum pisiceste pe langa mama, cuminte...)

Si poze (unele, by_Andreea, altele, by_me).

Perdea cu motiv:






la caldura:



mic-mititel-si-tare-curios:

ba-ba-duu-aaa

Jucaria leap-frog are un "microfon"; daca tragi temeinic de el, se aude "ba-ba-duuu-aaa"...

Desi jucaria ii era destinata lui Raducu... ii place si lui Teo nespus... mai ales "microfonul" pe care il imita cum aude el: "ba-tee gu-raa, ba-tee gu-raa"...

LOL!!! Astea or fi primele din seria "baba surda... le... potriveste bine"?!

cum sta Radu in carucior

Poarta-ma, mami (cat mai poti...)

asa....



si desigur... asa:



Teo a adormit in sling in metrou, pe la Romana, venind din Herastrau. A dormit cat am deambulat eu incetisor pana acasa, unde l-am transferat in pat, l-am lasat invelit in sling... si si-a facut somnul de dupa-amiaza... inca vreo doua ore!

DJ - Groove!

21 iunie 2009; Radu a fost prins, tuns si fotografiat!
Enjoy the summer hit!


Edit: si normal ca la toata chestia asta... trebuie si poza "before"...

PERLA PERLELOR

- Doreleeee, ii strig exasperata a mia oara, nu mai sari, ca dai cu genunchii in fierul ala!!!
- HAUSMANN!!!!!! raspunde el, mandru...

reclama la pufuleti

Azi pe la pranz pe KissTv am vazut o reclama care m-a socat. Am ramas masca si am privit pana la capat, apoi m-am intrebat cum de m-am putut uita, de ce nu am stins TV, cati copii de diverse varste si cati tineri au vazut-o in acelasi timp cu mine... si daca ii afecteaza si pe ei cumva... sau o fi doar o reclama pe care eu nu o inteleg?!
Apoi am inceput sa ma intreb ce o fi in capul celor care au produs-o... a celor care au dat bani grei pe ea... in fine... astfel de "productii" nu sunt supravegheate? Nu au nevoie de aprobari ca sa apara catre public?!

Stiti reclamele cu Dorel la cognac Unirea? Sunt pline de umor, chiar dulci pe langa aceasta, au finete, in comparatie, desigur...

Reclama la pufuletii cu pricina se desfasoara cam asa (de unde am vazut eu)...

Un tanar suna la usa. Un corp fara cap (gatul insangerat, taietura "smooth") se chinuie sa nimereasca usa, reuseste pana la urma la indicatiile geniale ale capului (la stanga, cealalta stanga, inca putin, asa!). Tanarul intra si vede un cap pe covor, langa o punga de pufuleti si un cutit, si-o portocala. Taiat desigur "smooth", pe o linie insangerata.

Vai, da ce-ai patit?!

Am incercat sa tai o portocala... dar ma simt bine... (intre timp corpul tot bajbaie dupa ceva - n-am retinut, de soc probabil - si pana la urma cade pe fereastra - de la un etaj superior, caci intr-un tarziu se aude BUF! si o alarma de masina).
Doar sa-mi dai si mie niste pufuleti te rog...

Musafirul se aseaza pe canapea, cu capul taiat, insangerat, in brate si un suc. Mananca pufuleti si nu uita sa-l serveasca si pe "cap" din cand in cand.

Concluzia... cand ai pufuletii Gusto... nimic nu-ti mai trebuie... (nici macar portocale sanatoase, nu?!)

poze

un omulet...



cucu!



galagie mare...





la plimbare

co-sleeping pe 900mm

... sau despre cum e sa dormi intr-un pat din cinci!

Pe la noua l-am culcat pe Radu. Am stat cu el pana a adormit, apoi am plecat ca de obicei, discret, sa-mi vad de treaba prin casa.
Ca sa dorm si eu mai bine, macar o noapte, l-am culcat pe Teo la el in camera, pe la zece. Am stat cu el pana a adormit, ceea ce a insemnat un pui mic de somn si pentru mine, la el in pat.
Apoi m-am mutat la Radu in camera, adica in dormitor, unde mi-am ales un pat (din trei) si m-am lafait si rasfatat cu ceva somn in liniste (de pe la 12...).

2.55 (ce ora o fi si asta?!) - trezirea obisnuita pentru mica plimbare la baie (am trezirea asta in fiecare noapte din septembrie 2006 - prima sarcina, si vad ca am ramas cu ea; o vreme erau mult mai multe, bine ca s-au rarit...), verificarea copiilor, usilor, apei, gazelor, TL este in birou, inca lucreaza.

Am incheiat turul si m-am strecurat la loc in somnicul meu atat de bun si de placut si de linstit (si ce raritate!).
Nu apuca sa-mi adoarma si simturile mele de mama cand mi se pare ca aud o fosneala pe hol, la usa.
Sar din pat, ies fara zgomot... Teo cu perna in brate se freca la ochi si miorlaia ceva cum ca a visat urat.

L-am luat in brate si l-am dus la loc in patul lui. Am vorbit putin, n-am reusit sa aflu ce visase, si a adormit.
Mi-am zis, hai sa dorm cu el, ca sa nu ma mai foiesc atata prin casa... "uoaaaaaaaaa, uoaaaaaaa" ragnete disperate dinspre "dincolo" ma fac sa tasnesc ca un arc si in cateva secunde sunt cu Radu in brate, la el in pat.
"uoaaaaaa, uoaaaaaa" nu se lasa mai prejos Teo, de la usa, tot cu perna in brate.
"vrei la maaaaami.... vrei la maaaaamiiiii"

Excelent. Doi copii urla la 3.30 dimineata din toti rarunchii, lacrimi siroaie pe fetele lor mici, iar TL din biroul lui pare ca e la mii de km departare si nu aude nimic, desi sunt sigura ca deja ne injura toti vecinii din bloc.

Intrucat aceasta situatie trebuie remediata cumva... pun baietii in acelasi pat (si... minune!!!! tac amandoi ca prin farmec si incep ca se traga de cap si de maini si de picioare, cat se poate de veseli) si ma duc in birou sa ma iau nitel de TL. Ma racoresc olecusoara (cica "n-am auzit, aveam castile la urechi, mai am sase pagini de tradus, ceeeee, ma veeeezi pe mineeee ca DOOOORM?!?!?!!?").

Ma intorc in dormitor, pun putina ordine in ghemul de manute si picioruse fosnitoare (Radu cu capul la o tablie, Teo cu capul la cealalta, ca sa nu-si care picioare in cap in somn) si ma intind si eu langa ei, mai pe margine asa (cum e oare posibil ca cel mai mic sa ocupe cel mai mult loc?!). Dupa inca putina fosneala de acomodare adorm amandoi.

Ma uit la ceas. Aproape cinci. Adorm instantaneu, de nervi.

Ne-am trezit la noua, toti trei de-odata. Nu cred ca am dormit vreodata asa de tarziu toti, oricat de tarziu ne-am fi culcat.

Hurray, traiasca co-sleepingul! Trei suflete in 90/200cm - daca am fi avut pat dublu, pariez ca venea si TL.

o zi far'de internet...

Ieri, 15 iunie (La multi ani, Lucia, si sa-ti traiasca piticul!) n-am avut net.

Broscuta Adesele cu patru ochisori verzi care ma saluta vesel de cate ori ma uit spre el la orice ora din zi sau din noapte din iunie 2006 avea doar un ochi deschis, si ala rosu. Tragic. Cum sa-mi beau eu cafeaua?! Pai fara net? Cum sa-i urez Luciei "la multi ani", fara net??
Cum sa vad ce au facut boboceii, bobocitele si mamicile lor, daca nu pot intra pe forum?!
Dar cum sa ne imbracam azi, daca nu pot sa-mi fac o idee, cat de cat, despre vremea de afara... de pe yahoo weather?!
Aproape ca imi vine sa spun o rugaciune, Doamne ajuta sa-si revina daca il scot din priza si il bag la loc (modemul)... doar ca nu l-as deranja pe Cel de sus cu asa maruntisuri...
Am facut chestia aia cu priza de vreo 10 ori, apoi am inceput sa schimb prizele, poate in asta merge, poate in asta... nope. Adesele, bye-bye.... ai fost un prieten ochios de nadejde.

Mi-am baut cafeaua jucandu-ma cu Radu, care vroia si el. Cafea. Dar nu i-am dat. Am gatit toata dimineata. Vase. Mi-am adus aminte ca se poate vorbi la telefon chiar si cu Australia, asa ca AM VORBIT cu prietena mea Lucia. Adica... wow! i-am auzit vocea ei fericita si usor obosita de sarbatorita, proaspata mamica, un pic nedormita.

Mi-am adus aminte ca pot sa-mi iau mailul de pe mobil (daca n-aveam mobil, nici ca mai auzea cineva de mine, probabil treceam la bilete cu porumbelul... oare sa-mi iau unul, just-in-case?) si am intrat asa, o fuga, si pe forum sa dau de veste... ca "n-am net!!!!"...

Am reclamat broscaretele la RomTelecom... (mi-a luat si asta vreo ora...)
Am dormit (wow, din nou, chiar ca e o raritate...) si mai aveam putin si reincepeam sa scriu la roman... doar ca s-a facut tarziu si Radu nu mai avea rabdare cu mine si cu starea mea lalaie.
A, am vorbit la telefon vreo trei ore, descarcand bateriile...

Am aflat pana la urma cum e afara, scotand nasul pe fereastra, si m-am hotarat sa plec in parc.
Pentru ca seara e aproape un cosmar sa ma intorc din parc cu masina (la dus faci 15 minute cu tot cu imbarcare debarcare, iar la intoarcere poti face chiar si o ora...) m-am gandit cum sa fac sa egalizez un pic timpii de dus-intors si sa stau cat mai mult pe-afara fara grija traficului la intoarcere, si al locului de parcare, si al telefonului de reclamatii la primarie care merge doar pana la ora 20... dar sa nu ne lipsim de comoditatea caruciorului... si am facut asa:



Am pus copilul in carucior, geanta-cu-de-toate pe carucior, si am plecat spre metrou.
La metrou, am scos slingul din geanta-cu-de-toate, l-am potrivit, copilul in sling, geanta peste cap, caruciorul se strange cu o mana, si da-i pe scari... La "taxator" am pus caruciorul pe unul din separatoare, am scanat cartela, am trecut, am recuperat caruciorul... si cam asa si la intoarcere.
Timp total, 15 minute. Si la dus, si la intors! E drept ca m-au trecut toate apele cand am urcat pe scari cu carucior in mana si copil de gat... dar as zice ca... merge si asa!

Deeeeci... am avut o zi... VERDE?! Cum pot sa-i spun altfel unei zile fara net, si fara masina?!


Cand m-am intors din parc, TL resuscitase broscuta, era doar alimentatorul ars... AZI AM NET!!!

leapsa cu palarii

Mi-a placut leapsa cu palarii, asa ca am preluat-o de la Sabina.

Prima caciulita a lui Teo. Prima caciula tricotata de mine, pentru Radu.
Alte poze haioase cu sepci, glugi, caciuli si palarii. Ce de amintiri, haioase. Etape din viata copiilor mei.

Le-am strans pe toate intr-un album. Albumul ramane deschis!


Radu:



si Teo:

dorel invata limba engleza

" I like bouncing the ball (boing, boing)" spune vesel vocea suava din "lap-top"ul lui Dorel;

iar el repeta constiincios:

"ai-lai-bala-ping-ping"

Acum, dupa multa repetitie, suna si mai bine: "a-la-bala-buuu"

Sambata in Herastrau si home alone 5 (?)

Sambata am luat caruciorul de gemeni, l-am umplut bine si am fugit in Herastrau.

Am incercat o gramada de senzatii noi. De fapt Teo a incercat senzatiile, pentru mine nu erau noi... si eu doar am incercat sa... ma abtin; pana la urma a iesit haios.

1) l-am plimbat intr-un mei-tai si a mancat saratele cu susan, made by Diana (both).

2) mi-am luat o inghetata din aceea de fructe (icy/skittles etc) si pt ca Teo poftea si el, i-am explicat cum se linge inghetata.
A scos limba afara din gura, a pus-o pe inghetata si a ramas socat. Am ras de m-am spart. S-a strambat mai rau decat la lamaie... totusi a mai vrut.
Pacat ca n-am avut cand sa imortalizez momentul... i se stransese toata fata, ochii strans inchisi, nasul incretit, scutura din cap, totusi isi plescaia limba prin gura si si-o sugea, si striga "mai vreeeei, mai vreeeei"

3) in timp ce-l schimbam de pampers pe Radu, Teo a vrut "joooooooos, joooooooooos, vreeeeeeeei joooooos!!!!" si pentru ca ma grabeam sa il fac sa taca (se uitau oripilati toti ocupantii bancilor de pe aleea principala) i-am desfacut curelele si l-am lasat sa alerge. Era in ciorapi, dar se pare ca pentru el n-a contat.

4) dupa ce a facut ciorapii praf i-am scos si i-am pus tenisii; a ochit o balta (nu era prea mare, asa ca l-am lasat sa-si faca damblaua).
Intai, a topait in ea. S-a uitat la mine, a vazut ca nu zic nimic, a ras fericit si a continuat sa sara pana a obosit. Apoi s-a lasat pe vine si a inceput sa faca si cu palmele in balta pleosc -pleosc, uitandu-se la mine din cand in cand...
pana la urma a "evaporat" balta, dar nu se plictisise, cauta din ochi alta. S-a umplut de noroi in par, pe fata, pe haine, era ca un purcel.
La un moment dat zice "apa, apa" si mi-a venit ideea sa-l intreb, auzi dar daca nu e apa? daca e pipi de catel?
s-a uitat asa luuung la mine si si-a pus amandoua mainile in par. adica... nu prea conteaza ce e... important e ca face pleosc-pleosc, nu intelegi?!

Acasa le-am facut baie amandorura. Am obosit ingrozitor, abia ma misc... dar am ras pe infundate de bucuria lui Teo scapat in balta, si de "groaza" din privirile trecatorilor; foarte putini zambeau sau pareau sa "guste" scena....

In masina pe drum inpoi spre casa, a fost iarasi frumos. Teo striga pe geam dupa masini "mercedesuuuu, bemveuuuu, oooopeeel" si tot asa dupa bunul lui obicei, ca sa stiu si eu ce-am ferit.
Si Radu, din scaunelul lui, ii tine isonul: babbbaaaeeeee... aaaaaaaaaa aaaaaaaaaaa....(dupa unu din asta, frana brusca si intorc capul sa vad daca nu se sufoca sau ceva), bdee, bdeeee, bruuuu....(etc).
Abia acum incepe "distractia: ajung acasa, parchez (ce fericire, nimeni pe locul meu, tocmai pregatisem la indemana numarul pentru reclamatii), pun rucsacul in spinare (poseta mea adica, cu bani, acte, chei, olinth ca mi-s dependenta), pun slingul deasupra, il bag pe Radu (puah, caca)... si imi dau seama ca am cheile in geanta. Scoate Radu, scoate slingul, scoate cheile si de la capat.
Radu in sfarsit aranjat bine in sling; ma duc pe partea cealalta, deschid cu greu usa (parchez la perete si am pus-o chiar aproape) si ma aplec sa il extrag pe Teo,
care avea in mana un audi A8 (imi spune de fiecare data ca e A8) si nu vroia sa imi dea mana cu pricina, iar cealalta era prea departe...
In fine, il extrag, si dau sa-l iau de mana cand o zbugheste spre parcarea din spatele blocului "vrei a parcare, vrei a masini, bemweu, bemweu"... fug dupa el si ma aplec sa-l iau de mana pe care si-o strangea cat putea ca sa nu-l apuc.
Radu, interesat de aplecare, zbang cu capul in jos...

Deci, cu Radu cu capul in jos, si cu Teo tras-smuls de o mana (apropos o discutie de mai devreme, ca nu ne place sa vedem parinti care isi tarasc progeniturile in directii dorite numai si numai de ei...) ma intorc spre masina, iau cheile lasate pe capota si ne taram spre intrarea in bloc.
Aici imi dau seama ca nu pot sa descui pentru ca Radu se tine bine de cheile mele atarnate de gat; pana sa ma hotarasc ce fac si mai ales cum, imi aduc aminte ca n-am inchis masina, apas butonul cu pricina, si negociez cu Teo sa urce singur scarile tinandu-se de perete.
Cum asta ii place foarte tare, uita de parcare si pot sa-i dau drumul la manuta, ca sa smulg cheile din mana lui Radu care era tot cu capul in jos (se pare ca ii place, iata o noua pozitie de pus in sling) si sa var cartela in interfon. urcam scarile si intram in sfarsit!

In casa il scot pe Radu din sling si il las pe jos pe tatami (izoprenul pe care se joaca ei) si ma apuc sa il dezbrac pe Teo care avea noroi peste tot; il bag in cada, il spal, in scot in prosop, ma intorc in camera cu el; Radu nu mai era pe tatami.
Dupa o palpitatie rapida il extrag de sub pat, nu de alta dar nu e prima oara...il scutur de praf... il pun pe tatami.
Il usuc/imbrac pe Teo si ma duc sa-i fac baia lui Radu, care incepuse sa miroasa chiar nasol.
Merg cu Teo (pe care nu-mi vine sa-l las singur prea mult) si cu Radu la baie, fac amandoi splash - splash in cadita lui Radu, ne intoarcem in camera, unde trebuie sa ii schimb bluza lui Teo (splash, splash), pe a mea (tot de la splash-splash) sa-l usuc si imbrac pe Radu, si sa-i dau iaurtul cu fructe ca deja miorlaia de foame...

Buuun, vine momentul cheie in care trebuie sa mai fac un drum la masina, ca sa aduc geanta de carucior si altele, biberon murdar, etc pentru impachetatul carora facusem la pleacare minim trei drumuri...
Ma intorc in maxim doua minute, prea incet totusi, Teo vine mandru la mine si imi arata micuta lui masina "alfa-romeRo" fara cauciucuri.

Opa, unde-s cauciucurile?!??! Si el rade la mine si imi scoate pe limba unul.
Il apuc de falci spre mirarea lui, ii bag mana in gura, spre oroarea lui, si extrag UN CAUCIUC!!!! Unde-s celelalte?!

"Le-ai mancat!"

I-am spus ca daca mai baga in gura ceva, ii arunc toate jucariile la gunoi. I-a placut, se pare, ideea si a inceput sa le duca singur deci ne-am inteles bustean.

Ca sa ma mai "racoresc" nitel l-am sunat pe TL si l-am injurat bine, si i-am zis ca daca mai cumpara macar o jucarie pe care nu scrie clar 6+, 12+ sau 18+ i-o indes pe gat cu ambalaj cu tot.
Daca nu le inghite Teo, le inghite Radu, asa ca better safe than sorry.

De unde nu bea lapte deloc cam de la zece luni, Teo, de cand a plecat TL in delegatie, de cate ori ma vede ca ii fac biberonul de seara lui Radu vine si-mi cere lapte cu miere, foarte vehement.
Asa ca m-am invatat sa-i fac lui intai, apoi lui Radu... ca sa mai scutesc din urlete;
ca sa-i pot lasa singuri, l-am baricadat pe Radu pe pat, si pe Teo l-am pus in jumper, m-am intors cu laptele si pt ca urlau amandoi am inversat locurile, Radu in jumper si Teo jos sa-si bea lapticul.
Apoi laptele lui Radu, si am bagat copiii in paturi, amin...

M-am dus si eu la bucatarie (toata lumea parea sa doarma bustean) sa bag niste cascaval sub nas.
Am fost insa urmarita si prinsa in flagrant, asa ca l-am impartit (cascavalul) cu Teo, si in sfarsit ne-am culcat si noi...

Noapte buna...

poze noi

adormila (3iunie, Tineretului, doar noi doi):





mic-vesel-bine-mancat(2iunie):





hands free mama(2iunie):




inca un copil fericit sa fie purtat (mei-tai, by Diana):

wrap, sling si mei-tai, din ciclul "parerea mea..."

asa cum am promis Dianei care a fost atat de draguta incat sa-mi dea la "plimbat" un mei-tai nou nout, creatie proprie, o sa incerc sa povestesc cum m-am descurcat eu cu diversele accesorii de purtat bebelusi mai mici, mai mari...

In afara de hamuri (marsupii), despre care am mai scris si la care eu am renuntat total din cauza durerilor de coloana, pozitiei copilului si a grosimii lor (care le face imposibile pe timp de vara), am mai incercat "back carrier", sling fix, un mei-tai si wrap-ul.
Back-carrierul este un rucsac, deci construit special pentru a fi purtat in spate. Intr-adevar comod, cu barete care nu te taie, nu-ti preseaza sanii (asta mie mi se pare un aspect important, mwhaha-ha...) se poate folosi doar daca bebe are peste 6 luni si sade bine in fundulet. In plus, cantareste in jur de 4kg (in functie de model...). Cum Raducu meu la 6 luni avea 9kg, plus rucsacul 4.2kg (adica greutatea lui la nastere, hi-hi...) desi obiectul este ergonomic si foarte inteligent proiectat, ma cam scufund in pamant.... Tati poate sa-l care. Pentru tatici, si cine mai poate cara, prezinta si avantaje: se poate da jos din spate cu copil cu tot, si pune la sol in pozitie verticala, folosind si ca scaunel / "loc de contentie" pana te odihnesti tu nitel (asta doar pana cand copilului ii ajung picioarele pe jos, si se ridica si pleaca de langa tine cu tot harnasamentul pe el, rasturnandu-se mai incolo nitel - il descriu pe Teo aici)... are diverse compartimente si buzunarase, unde intra lejer chei, telefoane, scutece, papa, apa, pelerina de ploaie, salteluta de infasat... mai zic? Eu pot sa zic, dar toate acestea trag la cantar.
Acum cred ca am acoperit toate tipurile de caratoare de bebelusi facute in fabrica, in serie, patentate, brevetate, medical atestate (din nou un mwhaha-ha din tot sufletul, uf!)

Daca tot am inceput cu spatele... sa vedem cum putem cara bebe in spate si altfel. Se poate in wrap, desigur. Mie personal insa, mi se pare foarte complicat, nu am reusit singura nici cu Teo, nici cu Radu, si am avut de fiecare data impresia ca nu e bine legat, prea larg la spate, prea strans peste picioare.

Bineinteles, am sling. Tot de la Diana. Este foarte usor de manevrat (de fapt pentru orice pozitie...). Pui slingul, pui copilul, ii aranjezi picioarele si il trimiti pe sold, si de acolo pe spate...
Am reusit cu Teo in doi-timpi-si-trei-topaieli. A fost foarte incantat, mai vrea.
Nu am reusit insa cu Radu, e prea mic. Iar Teo e deja greu, si slingul ma apasa peste sani (am si eu obsesiile mele).

Am incercat si cu mei-tai-ul in teste. Ei bine, surpriza foarte placuta. Am reusit!
Cu Radu. Deci, bebe mic (ma rog, sapte luni, se pune?), nu toddler. Cum am facut?
Am legat intai mei-tai-ul in talie, si l-am rotit pana pe sold. M-am asezat pe canapea (daca scap copilul, macar sa-l scap pe moale...) si l-am pus pe bebe calare pe sold. Tinandu-l cu o mana am aranjat mei-tai cu cealalta mana astfel incat sa-i cuprinda frumos spatele, sa stea bine intins de la un genunchi la altul, apoi am apucat de baretele de sus si l-am "smucit" pe spate. Cam atat, am legat baretele pe sub fundul lui si inapoi in fata, si asta a fost.
Am incercat niste poze, dar Radu era atat de fericit in spatele meu incat chiuia si sarea. Pozele au iesit miscate....



Am plecat sa duc gunoiul, am spalat vasele, am platit intretinerea socand cateva vecine. Total 25minute. Nu m-a durut spatele, dar Radu s-a plictisit si a inceput sa schiaune in scurt timp, asa ca l-am dat jos. Cred ca secretul cu durerile de coloana (adica fara ele...) este sa trag copilul cat mai aproape de spate, sa stea practic lipit de mine. Astfel sunt una cu el si nu se balanseaza, ceea ce mi se pare foarte important.
Daca iau in calcul ca este vara, deci foarte cald, mei-tai castiga detasat la categoria "cum il duc pe bebe in spate": usor de pus (vs wrap), doar un strat de material (vs wrap, si are si aerisire ca sa zic asa...), sustinere corecta de la un genunchi la altul pentru bebe (vs sling), echilibru nedureros al legaturii pe umerii mamei (vs sling). N-are treaba cu sanii (vs sling).
In plus, un argument "feminin" pentru mei-tai... din orice pozitie, daca are un model, modelul... se vede!

Pozitia "pe sold". Ei bine, aici... as spune asa: am auzit ca se poate lega si wrapul, si mei-tai-ul pe sold. O fi. Eu nu vad cum. Deci, concureaza numai slingul, si castiga detasat. Castiga cateva puncte in plus si pentru ca ocupa foarte putin spatiu, nu se taraste pe jos nicio parte din el, are doua fete (deci doua modele, doamnelor). Aici nu putem vorbi nici de coloana/dureri de spate. Pe sold, orice ai folosi, doar pe un umar se duce toata greutatea.
In plus, poti pune si bebe mic, si toddler pe sold in sling, cu conditia sa-si tina capul. Spatele copilului este bine sustinut de material.

Ei, si mi-a mai ramas pozitia "in fata". Tummy to tummy, sau cu spatele la mama.

Greu de ales. Tot in sling mi se pare cel mai usor de pus/scos bebe. Oriunde, oricand. Problema personala cu coloana ma face insa "inapta" pentru acest mod de a cara, mai ales pe distante lungi, mai ales cu copiii mei care au sarit deja de 10kg.

Mei-tai ar fi: comod, potrivit si pentru vara, fancy, nu mai zic, si, daca ai nevoie, poti sa cari ceva si-n spate. E liber, daca mai poti :D.
In schimb nu merge si in pozitia "bebe cu fata la drum".
Mi s-a parut si dificil de pus. Trebuie sa legi mei-tai in talie. Apoi pui bebe in el, il aranjezi si tinand mereu cu o mana pe bebe ca sa nu cada pe spate, trebuie sa arunci baretele pe spate, sa le incrucisezi fara sa le rasucesti (si asta e dificil cand nu poti apuca de o margine de material si drapa fumos pe spate, cu ambele maini libere, ca la wrap) si sa le legi in fata (sau in spate).



Ramane wrapul de discutat. Usor de pus, pentru ca aranjezi si legi materialul fara sa il iei pe bebe in brate. Usor de pus in casa, dar enervant de pus afara, 4-5m de material se tarasc pe jos orice ai face.
Cel mai safe si cel mai comod pentru copil. Merge si cu fata la mama, si cu fata la drum, si "craddle carry", de la nastere la cat te tine spatele.
Poti sa uiti de model... uni e cel mai bine, oricum nu s-ar intelege nimic dintr-un model...
Faptul ca se incruciseaza pe spate doua parti foarte late de material (practic am tot spatele imbracat) si inca o parte vine peste talie m-a facut sa uit de problema mea cu coloana. Am carat lejer pana acum la 10kg bebe, plus rucsac, distante lungi.
Inca ceva, daca bebe adoarme ii pot acoperi capul cu o parte de material, ferindu-l de vant, soare, ninsoare. Am mainile complet libere. Copilul, indiferent ce face in wrap, nu are nevoie de suport suplimentar.
Nu prea ma vad insa cu bebe in wrap de la 28 de grade in sus... trei straturi de material peste el, doua peste spatele meu... Orice material ar fi... oricat de lejer si de subtire, tot te incalzesti in el. Nu e imposibil, poate nici neplacut, dar e cald, mon-cher...cald...

Toate acestea fiind povestite, trebuie (oare??!?!) sa trag si o concluzie... concluzia mea, desigur.

Daca mi-as permite doar un singur obiect de purtat bebe as cumpara un sling. Probabil unul reglabil (ring-sling). Merge de la nastere, in toate pozitiile, pe masura ce creste bebe. Este foarte -foarte usor de pus si de scos. Il poate purta si tati, daca e reglabil. Il pot purta si dupa ce dau jos kilogramele suplimentare. Doar e reglabil... Poate fi si foarte fancy, cu doua fete si inele colorate.
E suficient de mic ca sa incapa in geanta. Nu vad o problema in a-l purta si vara.
Poti face si altceva cu el, cel putin eu cu slingul meu fix am tot facut. L-am invelit pe Radu in carucior, cand am uitat paturica acasa. L-am asezat pe iarba (uit cam des paturica aia acasa...). L-am folosit pentru a ne feri de soare, in masina si in carucior. Il am mereu la mine. Cumva, pe el nu l-am uitat niciodata acasa.

Mie insa imi place sa incerc. Sa probez, sa testez. Sa caut utilul, comodul si functionalul si sa-l trag pe langa casa mea.

Astfel am concluzionat ca nu-i nimic mai bun pentru purtat copilul in fata, iarna, toamna, primavara, ca wrapul. Pot lega wrapul acasa si pune/scoate bebe din el dupa nevoie. Am fost asa la cumparaturi, la doctor, cu masina, cu caruciorul... Sunt aproape imbracata cu el.
Am avut minunatul wrap de cand Radu a fost foarte mic si uitandu-ma in urma, nu vad cum m-as fi lipsit de el.

Slingul... ce mai... e "universal", merge in toate pozitiile, plus cateva utilizari "bonus", si e usor de pus si de scos.

Si nu-i nimic mai comod de pus in spate cand ai treaba prin casa, sau pe langa casa, decat mei-tai-ul. Acum ca Radu a crescut, si poate sta asa.

V-am lamurit? ;)