Raducu o ia din loc...

vorbe de duh...

Are fi-miu (al mare) o vorba, spusa asa, de mirare combinata cu surpriza si cu superioritetea de a putea totusi interpreta cele vazute:

"tooo-ti-ko! too-ti-ko!" de obicei urmata de "se taraste pe gresie, Radu!!!"


acum sta turceste si se uita la ce scriu eu... "on-ghen-go"
on-ghen-go zici?

si el "tapico"
tapico???

"copki-copki"... si putem continua toata noaptea...
"tucsi-tucsii", "lapli-lapli" si rade... si rade...

la cumparaturi cu piticii

Ce se (mai) poate face cu un sling

Dedicatie speciala pentru Diana!

Soare, apa, nisip, si o lunga plimbare pe faleza. Teo a adormit in picioare, cocotat pe treapta lui.



Ca sa nu cada, l-am proptit delicat.












Am mers asa pana la destinatie!

Si cateva poze cu frumosul, noul meu mei-tai:

Bob Marley

Muscatura mea de caine aduce de departe cu Bob Marley... huh... [big grin]



Sa mai adaug ca Teo cand m-a vazut s-a uitat curios si a zis "ce buba mare! Mami are o buba mare-mare-maaare! Are ochi, are si nas, are si gura!"
Cine draga"
"Buba lui mami!"

ambalajul - portbagajul... si altele

TL desface din ambalaj un biscuite cu fructe, preferatul lui Teo. Teo intinde mainile lacom, il insfaca si, cu gura plina si mainile in continuare intinse, urla:

"Te dai portbagaju!!!!! Vreeei!!! Te dai portbagaju!!!! Vrei sa dai lui Dorel portbagaju!!!!"

Noi ne uitam "senini si cretini" (sintagma asta trebuie sa aiba copyright :D) si nu intelegem nimic. Ce portbagaj?! Al cui?! De unde?! (ce masina o mai fi stricat....)

Cu putin efort si o detenta, Teo reuseste sa ii smulga lui TL din mana... AMBALAJUL!!!!


articolul hotarat:
"esapamentu lu bemweului"

Domnul NU:

Teo, ti-a placut mancarea? (ma asteptam la vesnicul NU).
- DAAA, foooarte bun!
Bravo, sa-ti fie de bine! (chiar surprinsa de raspuns)
- Ai mancat foooarte bine, ai mancat tot!
Bravo, hai sa te pup!
- NUUUUU!

Intamplare de rahat intr-o tara de rahat

... pentru ca nu mai avea stare si urla continuu de mai bine de doua ore, am iesit sa ma plimb putin cu Radu in mei-tai prin cartierul nostru minunat, patrulat din 5 in 5 minute de cate o masina de politie. Masinile de politie se intalnesc pe la intersectii de stradute, se saluta, isi dau prioritate, si patruleaza... mai departe... linistite?!?!

Noi ne-am plimbat pe niste strazi frumoase, curate, cu vile proaspat rasarite, cu parcari marcate de primarie... locuri de joaca cate unul in capatul fiecarei alei...gee... am nimerit... unde?
Ma gandeam ce frumos poate sa arate un cartier care pana 2007 cel putin, cand il plimbam noi pe Raid pe-acolo, nici nu exista, acolo era un maidan murdar, numit de localnici "pe vale".
Ei, gandurile astea frumoase pana cand am simtit o durere puternica in picior. Desigur, greu de descris plastic desfasurarea evenimentelor, cert e ca intai m-a muscat, apropiindu-se pe furis, apoi a inceput sa latre si sa continue sa se repeada la mine.
Atata experienta am si eu cu cainii sa stiu ca nu ajuta la nimic sa fugi... oricum, nu puteam fugi, javra continua sa se repeada in mine.
I-as fi tras un picior, dar eram in sandale. Am inceput sa tip la el si sa bat din picior, mai mult de jumatate de metru nu reuseam sa-l indepartez, si cum incercam eu sa ma indepartez jap, era inapoi in pantalonii mei. Situatie fara iesire. Radu incepuse sa urle... cainele latra, spume la gura, si ataca fara oprire.

Nu mi-a trecut nimic altceva prin minte decat sa sun la 112. La un geam se aratau timid niste fete, si in timp ce in harmalaia generala incercam sa-i explic operatoarei in ce situatie sunt si ca poate este o patrula prin apropiere, am cerut adresa. Adica am intrebat CUM SE CHEAMA STRADA!

N-o sa va vina sa credeti. N-au vrut sa-mi zica. Cainele ataca in continuare... pana la urma din bloc a iesit alegand un domn, caruia, daca citeste bloguri, ii multumesc, si a fugit dupa caine sprint asa, voiniceste, punandu-l pe fuga (s-a pitit pe undeva pe sub bloc, prin tufisuri). Am inchis cu "112" si am plecat repede de-acolo...
Am apucat, abia atunci, sa observ ca parculetul aflat la nici 20m de mine era plin cu oameni, multi barbati in toata firea... nimeni nu a intervenit, sa ma scoata din rahat, desi ma vedeau clar ca sunt cu copilul in brate, cainele ataca continuu, si deja ma muscase... nimeni.. si nimeni nu a vrut sa-mi raspunda la intrebarea "cum se cheama aleea aceasta?"... suparator ca nu am zarit nicaieri placuta, deobicei in sectorul patru sunt constiincios marcate toate strazile.
Sa ma intorc s-o caut... no way, Jose...
Ce oameni, ce oameni draguti, si saritori, si empatici... si amabili... mi-e sila!

Mi-am ridicat cracul pantalonului sa vad care-i situatia, caci ma durea rau piciorul stang. Muscatura, adanca, blugii rupti, sange. Am sunat la CMU, noroc ca mai aveau program la ora respectiva, si m-am prezentat, tot cu Radu de gat, pentru antirabic, m-am ales si cu o reteta de antibiotic... antiinflamatoare. Distractia nu-i pe gratis, 115 lei o injectie, trebuie facute trei...

Cand sa platesc cu cardul, am vazut ca mi-a expirat de vreo luna... genial... in fine cred ca asta n-are legatura decat cu vorba aceea din poporul nostru amarat..."o nenorocire nu vine niciodata singura...".
Vorba sotului, ce-ti mai trebuie decat o amenda ca ai sunat la 112... !!!

Acasa cand am ajuns si m-am bagat la dus am vazut ca sunt muscata si la piciorul drept. Doar o perforatie, adanc, ca un punct. Nu am simtit, nici nu stiu, in toata invalmaseala aceea cand m-a muscat a doua oara...
Sper ca antirabicul si 5 zile de antibiotic sa ma scuteasca de spume la gura ulterior...
Nu ca n-as fi destul de virulenta si asa, poate nici nu s-ar vedea diferenta.

Oricum, vreau sa aflu numele strazii si sa fac reclamatie la primarie, era plin de copii pe-acolo si cainele e clar periculos... desi era marcat... in fine.

Mi-au mai inseninat ziua nitel (desi s-a inoptat intre timp...) asistenta de la CMU care l-a tinut pe Radu in brate si l-a distrat cat doctorita s-a ocupat de mine, si Teo acasa care mi-a povestit cum am intrat pe usa ca "mami a muscat un caine rau", si apoi m-a incantat cu jocuri de cuvinte "audi" - aude... "mami, audi aude"?!?!

Raduri...

"MAAAAI VREEEEI SA VEEEEZI RAAAADURI!!!!!"

striga Teo batand din picior... adica, inca (si inca, si inca) un filmulet cu fratiorul Radu taras prin casa...

Intram in seria "gramatica, asa cum o vad picii de doi ani" :))

Acasa si Dincolo

Ma uit cu Teo la niste poze cu noi patru, mi se pare o activitate stimulatoare pentru el, caci povesteste, recunoaste persoane si obiecte si uneori chiar incropeste o idee de actiune, pornind de la poza respectiva.

Ma surprinde cu felul in care percepe el "geografia apartamentului" nostru.
Baia, e baie, bucataria e bucatarie... si camerele sunt.... DINCOLO, si.... ACASA!!!


"Acasa" e camera "lui" unde a stat de cand s-a nascut si pana s-a hotarat sa vina sa doarma cu Radu in pat... Radu care era "dincolo"!
"Acasa" sunt toate jucariile, atelierul lui McQueen, acolo se joaca el toata ziua, acolo mananca (amandoi, de fapt) in scaunelul lui inalt.
Totusi, seara isi ia o masinuta si perna si "vrei sa mergi dincolo, la culcare, cu Radu"...