ce lume nebuna...

Mergem la real. La real Berceni, care are parcarea afara, in zloata, si nu la Carrefour Grand Arena cu parcare subterana... de ce nu mi-o fi dat in gand sa merg la Vitan - poate pentru ca nu aveam chef sa bat atata drum si sa stau intepenita in trafic...
In fine. Mergem la real, pentru ca Dorelu vrea bemweu nou, ca ala vechi s-a rupt.

Ninge cu farame moi, grele si ude de zapada; moina? Slibovita cum zicea tata. (alooo, tata, mai usor cu zapada... ti-ai luat jobul la meteo in serios?)
Pana extrag copilul din masina, pana ajungem aproape de carucioarele pline de zapada - ma ud si ma enervez. Cum pun eu copilul pe carucior? in mormanul de zapada???
Injur moliciunea de caracter care m-a facut sa cedez si sa ajung in real... cand vad un domn (???!!!?!) care impinge un carucior perfect uscat, gol, tocmai scos de la caldurica din magazin spre lotul de carucioare ude, unde vrea sa-l infiga sub mormanul de zapada pentru a-si recupera fisa.
Ma bucur, desigur, ca-l vad, si cu Dorelu de mana il abordez, aratandu-i fisa: "va rog frumos, pot sa iau eu..."
Omul o ia la pas vioi, ferindu-si privirea. Ma gandesc, nu m-o fi auzit. Ninge foarte moale, poate se vatuiesc urechile.
Asa ca il ajung din urma tragand de copil sa mearga mai iute "pot eu sa iau caruciorul dumneavoastra, va rog???"
Genial. Individul o ia la fuga. LA FUGA!!! Ajunge aproape de carucioarele inlantuite si mormanul de zapada. Pe bune ca era singurul carucior uscat.
Simt ca turbez. Incep sa urlu la el din nou rugamintea mea perfect normala, urlu si explicatia PENTRU CA E SINGURUL USCAT SI VREAU SA ASEZ COPILUL IN EL!!!! si maresc pasul, prinzandu-l din urma in extremis. De carucior adica, l-am prins.
Ca sa nu apuce sa-l vare in zapada.
Si ii arat fisa, si-i mai explic odata.
Cica "pai de ce n-ati zis asa, doamna?"

Adica daca urlu, zbier, gesticulez, ma agat de carucior si fac niscai spume la gura, devin brusc o doamna.
Altfel erau ceva sanse sa fiu o cersetoare. Sau vreo criminala. Cu copilul meu bine imbracat si cu geanta mea de piele galbena enervant de ostentativa. Fie.
Nu mai imbrac copilul la Kiabi, ca da drept cersetor. :D

prin Herastrau...

Sau cum e sa nu ai copiii, sa nu intelegi cum ar fi sa ai, si nici sa nu-ti pese...

Ne plimbam prin Herastrau, pe aleea cu fantani.

Forfota, ca duminica seara in parcuri, copii, biciclete, triciclete, role, caini, skateri, pietoni, bastoane, baloane, doi clowni...
Lipsesc lozurile de trei lei si merele in glazura rosie, dar pun pariu ca, cel putin merele, sunt un pic mai sus langa pod.

Stam putin sa se uite copiii la apa, le place foarte mult... si la un moment dat Teo se smulge din mana mea si traverseaza aleea in fuga...
o "domnisorica", dar nu chiar mica, pe role, tocmai ia curba in mare viteza, nu vede, nu incetineste, sau nu poate... Teo zboara peste ghetele ei si plonjeaza pe burta - taras cam un metru. Usor uimit schiteaza un urlet, deja sunt la el sa-l vad ce a patit, sa-l linistesc.
Domnisorica plecase. Nici nu s-a uitat in urma.

Ma uit la copil, n-are mai nimic, doar si-a julit palmele nitel, si un genunchi, pantalonii nitel murdari si cam atat. Ii explic. Uite de ce nu e bine sa fugi fara sa te uiti, de ce trebuie sa mergi de mana cu mami, sau pe langa mami, intotdeauna trebuie sa te uiti in stanga in dreapta pe unde mergi, ai traversat aleea si nu te-ai uitat... n-ai fost atent... si uite, te-ai ciocnit cu domnisoara...

Ma rog, sa invete si copilul ceva, daca tot a gustat asfaltul. Printre dinti adaug totusi... "putea si ea sa se opreasca sa vada daca esti ok..."
Cum intre timp intrasem deja pe o alta alee, dam de individa, care aude ce bombaneam eu... si... ei bine... imi spune:
"sa te inveti minte sa-ti tii copilul de mana, cucoana - nu sa-l lasi sa alerge, ca eu n-am cum sa ma opresc!!!"

Inainte sa ma enervez de tot ii repet ca n-o consider vinovata, cred doar ca putea sa se opreasca sa vada daca l-a lovit rau, daca e ok... poate era singur, poate nu eram atat de aproape... in fine.

Acuma... chiar asa. E normal sa-mi tin copilul legat de mine chiar si in parc?! (ca eu il tin cat pot, asta e altceva... dar intamplarea de azi e o dovada ca nu-i place sa fie tinut tot timpul "la picior"...)
Exista alee de roleri... exista trasee marcate pentru biciclisti... totusi fiecare poteca pute de roti, claxoane, viteza, figuri - iar cei care aleg sa se plimbe pe jos se feresc ca gainile sa nu dea vreo roata netoata peste ei?!

Ma plimbam si eu cu rolele prin parc, pe vremea cand nu erau poteci de bicicleta si piste de rolleri... mi se parea insa normal sa nu-i deranjez pe cei din jur... daca e aglomeratie sau plin de copii sa incetinesc... sa ocolesc... si sa-i feresc pe cei pe langa care ma deplasez. (sunt nebuna???)

Iar atitudinea asta, "nu e vina mea, pa-pa" ma umple de scarba.
Mai drastic spus, domnisoara ar putea fi conducator auto, si ar putea lovi un pieton... care, sa zicem, ar traversa neregulamentar.
Extrapoland, s-ar uita bine dupa semnul de "trecere pietoni" apoi ar pleca in tromba, lasandu-l pe idiot sa sangereze pe sosea. Doar e vina lui, nu?

Sau, mai bine, s-ar opri sa-i dea vreo doua... sa se uite bine alta data pe unde traverseaza...

Bob Marley

Muscatura mea de caine aduce de departe cu Bob Marley... huh... [big grin]



Sa mai adaug ca Teo cand m-a vazut s-a uitat curios si a zis "ce buba mare! Mami are o buba mare-mare-maaare! Are ochi, are si nas, are si gura!"
Cine draga"
"Buba lui mami!"

Intamplare de rahat intr-o tara de rahat

... pentru ca nu mai avea stare si urla continuu de mai bine de doua ore, am iesit sa ma plimb putin cu Radu in mei-tai prin cartierul nostru minunat, patrulat din 5 in 5 minute de cate o masina de politie. Masinile de politie se intalnesc pe la intersectii de stradute, se saluta, isi dau prioritate, si patruleaza... mai departe... linistite?!?!

Noi ne-am plimbat pe niste strazi frumoase, curate, cu vile proaspat rasarite, cu parcari marcate de primarie... locuri de joaca cate unul in capatul fiecarei alei...gee... am nimerit... unde?
Ma gandeam ce frumos poate sa arate un cartier care pana 2007 cel putin, cand il plimbam noi pe Raid pe-acolo, nici nu exista, acolo era un maidan murdar, numit de localnici "pe vale".
Ei, gandurile astea frumoase pana cand am simtit o durere puternica in picior. Desigur, greu de descris plastic desfasurarea evenimentelor, cert e ca intai m-a muscat, apropiindu-se pe furis, apoi a inceput sa latre si sa continue sa se repeada la mine.
Atata experienta am si eu cu cainii sa stiu ca nu ajuta la nimic sa fugi... oricum, nu puteam fugi, javra continua sa se repeada in mine.
I-as fi tras un picior, dar eram in sandale. Am inceput sa tip la el si sa bat din picior, mai mult de jumatate de metru nu reuseam sa-l indepartez, si cum incercam eu sa ma indepartez jap, era inapoi in pantalonii mei. Situatie fara iesire. Radu incepuse sa urle... cainele latra, spume la gura, si ataca fara oprire.

Nu mi-a trecut nimic altceva prin minte decat sa sun la 112. La un geam se aratau timid niste fete, si in timp ce in harmalaia generala incercam sa-i explic operatoarei in ce situatie sunt si ca poate este o patrula prin apropiere, am cerut adresa. Adica am intrebat CUM SE CHEAMA STRADA!

N-o sa va vina sa credeti. N-au vrut sa-mi zica. Cainele ataca in continuare... pana la urma din bloc a iesit alegand un domn, caruia, daca citeste bloguri, ii multumesc, si a fugit dupa caine sprint asa, voiniceste, punandu-l pe fuga (s-a pitit pe undeva pe sub bloc, prin tufisuri). Am inchis cu "112" si am plecat repede de-acolo...
Am apucat, abia atunci, sa observ ca parculetul aflat la nici 20m de mine era plin cu oameni, multi barbati in toata firea... nimeni nu a intervenit, sa ma scoata din rahat, desi ma vedeau clar ca sunt cu copilul in brate, cainele ataca continuu, si deja ma muscase... nimeni.. si nimeni nu a vrut sa-mi raspunda la intrebarea "cum se cheama aleea aceasta?"... suparator ca nu am zarit nicaieri placuta, deobicei in sectorul patru sunt constiincios marcate toate strazile.
Sa ma intorc s-o caut... no way, Jose...
Ce oameni, ce oameni draguti, si saritori, si empatici... si amabili... mi-e sila!

Mi-am ridicat cracul pantalonului sa vad care-i situatia, caci ma durea rau piciorul stang. Muscatura, adanca, blugii rupti, sange. Am sunat la CMU, noroc ca mai aveau program la ora respectiva, si m-am prezentat, tot cu Radu de gat, pentru antirabic, m-am ales si cu o reteta de antibiotic... antiinflamatoare. Distractia nu-i pe gratis, 115 lei o injectie, trebuie facute trei...

Cand sa platesc cu cardul, am vazut ca mi-a expirat de vreo luna... genial... in fine cred ca asta n-are legatura decat cu vorba aceea din poporul nostru amarat..."o nenorocire nu vine niciodata singura...".
Vorba sotului, ce-ti mai trebuie decat o amenda ca ai sunat la 112... !!!

Acasa cand am ajuns si m-am bagat la dus am vazut ca sunt muscata si la piciorul drept. Doar o perforatie, adanc, ca un punct. Nu am simtit, nici nu stiu, in toata invalmaseala aceea cand m-a muscat a doua oara...
Sper ca antirabicul si 5 zile de antibiotic sa ma scuteasca de spume la gura ulterior...
Nu ca n-as fi destul de virulenta si asa, poate nici nu s-ar vedea diferenta.

Oricum, vreau sa aflu numele strazii si sa fac reclamatie la primarie, era plin de copii pe-acolo si cainele e clar periculos... desi era marcat... in fine.

Mi-au mai inseninat ziua nitel (desi s-a inoptat intre timp...) asistenta de la CMU care l-a tinut pe Radu in brate si l-a distrat cat doctorita s-a ocupat de mine, si Teo acasa care mi-a povestit cum am intrat pe usa ca "mami a muscat un caine rau", si apoi m-a incantat cu jocuri de cuvinte "audi" - aude... "mami, audi aude"?!?!