Perle via gradinita

Acum avem si martori la perlele lui Dorel...
Ce mi-a povestit directoarea de la gradinita. Dorel statea pe scari in curte si se uita (cam in gol asa) la un perete.
"ce faci Teodor acolo?"
- Shhht, ma uit la film!
"la ce film te uiti?"
- Ucenicul vrajitorului
"aha... pot sa stau si eu langa tine?"
- Sigur ca da! Shht!
"da, totusi zi-mi si mie despre ce-i vorba in film, ca n-am vazut de la inceput"
- Pai transforma astia masini vechi in masini noi!
"hm... programul Rabla?"
- Da, cam asa.
Peste cateva momente.
- Poti sa pleci acuma.
"de ce?"
- Pai nu vezi? sunt reclame. Te chem eu cand incepe...

febră mare

Din nou. Adică iarasi. Mai rau ca data trecuta. Tot Teo. Am amânat plecarea in concediu şi ne-am luptat o noapte intreaga cu 40 de grade. 40.0 scria frumos pe ecranul termometrului digital.

Am ajuns la doctor şi n-am mai putut evita recoltarea de sânge pentru analize. Eram puţin "agitată" ma gândeam cum îi prinde lui acum cu febra aia să-l chinuie şi să-l inţepe şi să-i ia sânge... De, mamă toantă de baiat.

Băiatul meu, un curajos, şi mai ales un curios! N-a vrut să tina capul întors, s-a uitat pe parcursul întregii proceduri şi a cerut şi explicatii. Da de ce mă ţii de mână? Da de ce ma legi cu aia?
Cand l-a inţepat s-a uitat foarte atent, nici măcar n-a tresarit, şi zice "mami, uite mi-a pus o aţă cu fluturaş, o aţă hoaţă, care imi fură sângele...

Aseară stăteam amândoi pe canapea şi ne uitam la televizor. Mami, de ce au îmbătrânit tălpile tale?
Uuuuf, abia aştept să ajungem la mare, să-mi întineresc niţel tălpile prin nisip...

gandesc... deci am ce vorbi!

Una din perlele lui Teo cu care mi-a inseninat aceasta dimineata:

Radu si soricelul lui de plus, numit acum de proprietar insusi "Shopiii" sunt nedespartiti. Cand l-am vazut ca il apuca de coada si il pocneste de un geam, lasandu-l apoi pe covor si uitand de el, m-am mirat (desi, clar, era doar o metoda safe de explorare a partilor tari) si i-am zis "radu, ce-i faci lui Shopi, dragul de el - unde l-ai lasat, doar sunteti inseparabili!"

La care Radu se uita dupa Shopi prin casa si-l recupereaza bucuros, de parca nu-l mai vazuse de o saptamana, uitand de geam (intre timp se catarase pe pervaz, Shopi ii spusese ca nu e niciun pericol..) iar Dorelu se pune pe gandit.

- Mami. Eu si Dudu... suntem separabili, sa stii! Toata ziua suntem separabili, si numai seara la culcare suntem inseparabili!
Dudu e maimutica de plus cu care doarme Teo.

Cel mai pretios "la multi ani"

Cel mai pretios "la multi ani" este "la multi ani, mami!"

Si pentru ca m-au intrebat prietenii cum am petrecut de ziua mea, mi-am amintit un pic de multe alte zile de nastere.

Anul acesta n-am facut nimic special, o zi de stat cu copilasii, ca multe altele. Nu am apucat sa ma simt de 36 de ani, oricum, de cand am nascut am dat in mintea copiilor, am un an, ba doi, ba trei...

Imi amintesc ca ma mai apuca cate o panica mica pe vremuri, ziceam uite, am facut 30 si n-am realizat nimic... uite 32... cand am fost de ziua mea o saptamana la Roma si TL (pe vremea aia domnul arici sef suparat pe viata si care nu-si dorea copii in lumea asta de cacat) n-a avut chef sa facem sex in istoricul oras, doar ne-am tarat talpile ranite pe drumuri inhaland maretie si mestecand trecut glorios.
Iar mie imi parea putin rau, pentru ca imi propusesem sa raman insarcinata la Roma, ca sa suprapun putin istoria mea umila cu misterele antichitatii.
N-a fost sa fie, dar a fost sa fie ultima noastra vacanta de oameni singuri si fara obligatii si fara griji si fara stress... si nu, atunci nu ne simteam deloc asa... ce pacat.
Apoi s-a schimbat totul, m-am schimbat eu, am primit o sansa de a ma naste si a creste din nou. Si nu odata... ci de doua ori... AMIN!


Si pentru ca sotul meu m-a tot pupat de ziua mea si mi-a tot zis la multi ani, Teo a produs o perla frumoasa cadou.

- Mami, de ce te-ai iubit tu cu tati?

M-a luat un pic prin surprindere intrebarea, si i-am raspuns spontan:

- Ca sa avem doi copii frumosi si destepti si iubiti ca voi!

S-a incruntat la mine:

- Mami eu nu-i cunosc... Inca doi? Exact ca mine si ca Radu?!!! Cum ii cheama...?!

- VOI DOI... MA!!!

aveti grija de aspectul dumneavoastra :D

De o vreme bunicul isi lucreaza un dinte, si nepotul curios nu-l slabeste din "de ce"-uri.

"Da de ce"? "si te doare"? "si cum ti l-a scos"? "si ti-l mai da inapoi"? "tot p-ala"?

Astazi la plimbare s-au intalnit cu o vecina al carei zambet larg si nefinisat l-a impresionat pe copil:

"auzi da dintele tau cand e gata sa ti-l puna doctorul la loc in gura??"

Asa sunt copiii, mami!

Dorele, ce te vei face tu cand vei fi mare? Vad ca te pricepi deja asa de bine la masini...
- Eu cand o sa fiu mare.... (pauza de gandire intensa)
Da?
- o sa ma fac... OM MARE! Da, om mare o sa ma fac.
Bravo Dorele, asa sa faci. Imi place de tine!
- sunt destept?
Da, esti foarte destept. Si asa de dragalas.
- Asa sunt copiii, mami....

Sentimente

Teo se tot foieste in pat pe intuneric, freaca o masinuta pe tablia patului si bombane in surdina.
Mi-am pierdut rabdarea asa ca ridic vocea la el un pic, culca-te odata mai copile!!! E aproape 11!!! GATA FOIALA!!!

Te urasc! Imi raspunde el prompt.
Bine. Eu te iubesc si tu stii asta.

Mai trece putin timp... iar foiala, iar vrrrrmmmm, vrrrrrmmmmm... Ce ti-am zis sa te culci?!?!?! E miezul noptii deja!!! Inchide ochii si liniste!

Esti urata!!!!, vine si replica.
(mda, stiu).

Cateva minute liniste.
Hai sa te plimb cu mercedesu meu, nu mai dormi atata!!!

Ti-ai pierdut vocea?

Tragem toti pe rand cu nesat dintr-o viroza scarboasa cu febra 39.2, dureri crancene de cap, amigdalita, laringita... si ce se mai da bonus (muci, varsaturi, sa nu va inchipuiti ca reduceri la colectia de primavara).

Intai Radu, apoi Teo au facut febra, cu gatul in pioneze si vocea ragusita, lipsa de apetit, voma si ceva mucisori... apoi tati, febra mare si dureri de cap, si in cele din urma ieri m-a doborat pe mine, cu amigdalita pultacee, febra si dureri groaznice de cap, dar nu la fel de groaznice ca cele de gat.
Mai pe intelesul tuturor, parca as mesteca cioburi. Ma doare rau, dar parca trebuie sa termin toata portia, si mai e ceva de rontait.

Azi dimineata n-am reusit sa ma adun si sa conduc pana la gradinita (am inceput si gradinita, dar despre asta... in alt post) si zaceam asa pe fotoliu, cu marea bucurie ca ei, copiii sunt ceva mai bine, fara febra...
Cand il aud pe Teo vorbind asa cam ragusit si jos, aspru.
- Aoleu, copile, zic... ti-ai pierdut vocea?!
Si el foarte senin, raspunde...
- Nu mami, n-am pierdut-o. Am pus-o aici pe raft sa se odihneasca.
- Ce ma?
- Vocea mea, mami...

Ce sa mai zic? N-a pierdut-o. O are. Inca.

O inima mare...

Teo sta cu capul pe pieptul lui tati.
"auzi cum bate inima?"
Da.
"unde se aude mai bine?"
aici, in burta. (pune mana pe burtica lui)
"inima mea", insista tati. "unde se aude mai tare?"
Aici (ii pune mana pe piept). Se aude destul de bine. Si eu am o inima.
"Toata lumea are inima. E cat pumnul stang al fiecaruia de mare"
Si Radu are inima
"da, si Radu"
Si mami are inima!
"sigur ca si mami are!"
Mami are inima. Mami are o inima fooooarte mare!
(arata cu bratele larg deschise in jur)
"cat pumnul stang"
Da. F-O-A-R-T-E mare... :D

Ce poate fi mai frumos pe lume dacat un copilas care adorme gandindu-se ca inima ta de mama e foarte mare...

grele, de dimineata...

Copiii la masa, farfuriile aproape goale.

Teo: "mami, dai drumul la televizor? Am mancat aproape tot!"

- da pui, ce vrei sa vezi? Bolt sau Alba ca Zapada?

"Lady GaGa..."

pau nou, reloaded - parerea lui Dorel

- mami, de ce te-ai facut neagra la par?

- ? (mai multe raspunsuri penibile imi balbaiau prin minte, noroc ca n-am apucat sa raspund)

- mie imi place mami cu paru rosu! Sa-l faci inapoi! Rosu.

- bine, il fac data viitoare.

- nu! ACUM!

- **@*@%^@@**.... sa speram ca lu' TL ii place.

Masina de inghetata

A ales-o Teo special pentru Radu, si tati a cumparat-o. Odata ajunsi acasa, i-a aratat-o (de la distanta) apoi a retinut-o tot pentru el, ca s-o vada bine de tot...

- Nicule, omul asta serveste inghetata.
- Da? Si ce faci tu cu inghetata?
- O bag in buzunar...

- pai se topeste, cred ca mai bine o bagi in figider.
- O bagi tu in buzunar....


Cand nu vrea sa faca ceva zice "eu nu pot... eu sunt prea greu!" Hai vino sa te asezi la masa. Nu, nuuuu, sunt prea grrrreu...
Hai sa strangem jucariile de pe jos. Eu nu pot, nu pooooot!!! Sunt foarte grrrreu!

- Nicule, nu pot, sunt batran.
Nicu rade de se prapadeste. Hai ma, tu esti tanar, esti un copil!
- Da, sunt copil. Copil batran... taaaaare batran... (da-mi tu sa mananc, asta era "tema" discutiei)

Diferenta dintre biserica si restaurant; Maical

L-am culcat pe R si am revenit in sufragerie.

Teo in extaz alerga prin camera si striga Maical, Maical, Maical.
Cool... cand eram de varsta lui nu stiam cine e Michael. Nici n-aveam de unde.

Cand eram eu de varsta lui Teo, Michael isi facea un drum in muzica. Un drum care il face pe Teo sa urle azi, la zece seara Maical, Maical prin sufragerie, uitandu-se la MTV....

____________________"""""""""""""""""""""_____________________

Tati zapeaza agale cu telecomanda prin televizor. Pe Taraf TV un grup vesel canta si dantuieste printre niste mese, intr-o cladire cu iz medieval, care are tavanul inalt, boltit si sprijinit pe colonade.

Teo fericit:
- UITE, O BISERICA!!!
- Nu e biserica, e restaurant. Stii, ca acolo unde mergeai cu mami vara in parc sa mancati ciorbita.
- Tati, oamenii astia danseaza in biserica. Parintele Adrian a zis ca-mi da ceva bun daca merg si eu.... duminica.

(Hallelujah, brothers...)

keeps on popping

La plimbare, cu inevitabila oprire de 30-45minute in parcarea insorita dintre blocuri.

Uite un BMW!
(da)
Are si faruri!
(sigur ca are)
are si stopuri (sigur ca are)
are si usi (cate?) patru usi!
are si portbagaj... (bineinteles ca are!!!)
mami, bemweu asta are o fata in portbagaj? (?!?!?!?! Curierul/ Transporter 1)

Mami, ce sunt astea?
(faruri de ceata sunt)
Giiiiiz.... ce faruri de ceata are fordul asta!!! (giiiz.. adica... Jesus!... de unde o fi auzit-o...)

turta dulce

de la un targ de pe langa cluj, in forma de inimioara, cu flori de zahar albe si roz desupra. (:) arta culinara populara)

"vreau sa scot florile astea frumoase din pamantu asta"

pana la urma s-a prins ca si "pamantu" e dulce, si a mancat tot.

...si alte influente

Teo alearga prin sufragerie foarte agitat si striga ceva. Ce spui tu acolo?
Se opreste si striga la mine, si mai tare, dar foarte clar:

BARBATII NU MAI VOR SA FACA SERVICIUL MILITAR!!!


Aham? Serios? De unde stii tu asta?!

DE LA TOBY!
(ah, acum m-am prins... e o propozitie pe care o spune Neagu Djuvara in lectura Istoriei Romanilor pe suport audio...)

Seara la culcare ne cere "vreau sa ascult povestea cu navalirea barbarilor"... oare o sa-i placa istoria cand o mai creste?

cred ca trebuie sa notez... incet, incet, cu ceva exercitii Teo a trecut luna aceasta de la "vrei sa..." referindu-se la el, la persoana intai: "vreau, mie, al meu, a mea, eu sa fac, eu sa ma duc..."
Am baiat mare!

influenta TV asupra copiilor mici si foarte mici

stai putin sa-ti aduc granulele homeopate, ii spun lui Teo si dau sa ies din camera.
El imi raspunde, prompt:
INTEGRALE!!! Vrei granulele alea INTEGRALE!!!!

am o buba mica...

s-a taiat la un deget, intr-o masinuta. Cat trebaluiam eu prin bucatarie, el striga la gard... ai o buba mica, ai o buba mica.... are si sange, rosu...

(SANGEEEE???!?!?!) percutez eu in sfarsit si ma reped sa vad ce are.... Pe aratator, cam pe un centimetru lungime, o pata de sange uscat (deja?!?!)
Il pup, ma apuc s-o sterg, si el scoate perla "e o mica voma... ca o picatura..."
Ha?! "da, da e o mica voma. CA o mica voma..."

In fine, ce sa mai zicem, ne-am chinuit, si eu si buni sa-i explicam ca atare exprimare nu e prea placuta... el a tinut-o pe a lui...


Mai pe seara, vine TL acasa cu un set de magneti, forme cu care se poate "desena" o fata: ochi, ochelari, urechi, nasuri, guri, sprancene, par... si i-l prezinta lui Teo.
Se apuca impreuna sa mestereasca. Si aud: "vrei sa pui voma asta de ochi pe fata asta roz..."

VOMA?!

"Da, asta in voma de ochi albastru..."

AAAA (bec scurtcircuitat, fericit...) FORMA!!!! Teo, FORMA!!!!

un urs decapotabil...

am facut din plastelina un urs, cu forma de facut ursi; si pentru ca l-am facut gros, am luat o lama si l-am taiat pe verticala, obtinand doi ursi, apoi patru ursi.

Dorel, e in extaz:

"un urs DECAPOTABIL!!!! E DECAPOTABIL!!! Mai fa un urs decapotabil!!"

in picioare si atmosfera din jur

5 octombrie 2009. Astazi se implinesc doisprezece ani de casatorie si aproape douazeci de cand suntem impreuna [emoticon care se da cu capul de toti peretii, ametit de fericire...]

Tot astazi, asa, in timp ce nu eram atenta si ma uitam la "special births" pe zone reality (de parca n-as avea my own two very special births...) Radu s-a ridicat singur in picioare, in mijlocul camerei, avand cate o masinuta de-a lui Teo in fiecare mana...

Cand l-am vazut mi-a stat inima. Prima data de emotie si preaplin de fericire. Apoi, am zarit in spatele lui pe directia "azimut creierii zob" camionul cu macara, din lemn, de la Ikea... asa ca mi s-a strans de tot (inima), de spaima drobului de sare.
Am tras un ragnet ce se vroia... incurajator, cred, si am plonjat pe burta intre copil si camion.
Copilul, istet si cu instincte bune, s-a aruncat si el pe burta, in alta directie, bineinteles. Tot e bine ca nu in directia camionului...
S-au uitat amandoi la mine, Radu usor emotionat (l-am luat in brate si l-am felicitat pentru reusita) iar Teo de-a dreptul mirat.
Asa ca i-am explicat ce chestie grozava a facut frate-sau... si el repede s-a ridicat in picioare si mi-a declarat mandru "si Teo se ridica singur in picioare!!!"
I-am povestit ca si el, la vremea lui, ne-a dat pe spate cu aceasta realizare, iar acum e normal ca se ridica... si ii da un exemplu fratelui lui... care nu s-ar fi ridicat daca nu invata de la el... de la Teo...

Peste cateva minute, ma striga: "mami, s-a ridicat in picioare!"
Eu ma uit bulversata in jur (toata lumea statea pe burta) si ma intreb, cine oare s-o fi ridicat...
"Marsha, mami, Marsha s-a ridicat in picioare!"

aha... well... pai Marsha e mare!

tacere.

Da... e blonda Marsha...

:D asta, desigur, e pur contextuala... copilul meu de doi ani nu stie (inca) bancuri cu blonde... :)


si mai jos, imagine idilica de liniste in familie si de colaborare frateasca:
(dureaza circa doua minute)