micul dejun

Cum arata mic dejunurile noastre....

Ma trezesc candva intre opt si noua, cand cade un copil din pat peste mine, care dorm pe saltea, langa patul lor. Copilul se trezeste si el si incepe cu diverse fasoane, trezindu-l si pe celalalt copil.
De obicei Radu da trezirea, ieri a cazut Teo, inca mai am buza umflata...

Incep amandoi sa misune in sacii de dormit, ca niste rame frustrate ca nu se pot catara sau incaleca etc.
Eu, pentru ca mi-am adus de cu seara din sertar, am pampersi la indemana, prind cate o rama, o schimb si o var in trening redandu-i statutul biped.

Apoi sar gardutul (in usa de la sufragerie este gardutul, ca sa nu iasa Radu, sa stea pe gresie pe hol, sau sa dea iama prin oalele mele la bucatarie) si fug la bucatarie care este alaturi si ma apuc sa "pregatesc".

Piticii stau urcati pe gard, unul urla si bombane, celalalt ii da cu ce a vazut el la TV, la reclame: "vrei Paula cu ochelari" "vrei lapte la canuta mare" "vrei Danonino cu magneti din astia" etc,... etc... si se uita impacientati la ce fac eu.

Eu iau frumos doua castronele, pun intr-unul cereale fara lapte pt Radu (4 lingurite mici) si in altul integrale (fitness) pentru Teo, puree de mere (pt Teo, 365) puree de mere cu banane (pt Radu, Hame), unt cum ne-a invatat Babymom, scortisoara, si bag la microunde pe rand cate 33 secunde, in uralele asistentei.
Apoi adaug cate un paharel de branza de vaci (365, fara conservanti :D), sau doua, depinde cat de tarziu e si cum se vor mai incadra celelalte mese.

Pun copiii in scaune, Radu cu centura, dau drumul la TV, ruleaza invariabil Cars (o fi stricat??) si sar gardul dupa castronele, revin cu amandoua intr-o mana, si cu cafeaua mea reincalzita in cealalta.
Sotul meu face cafea pe la 12 noaptea, o bea tot cam atunci, si mie imi ramane o cana plina, daca am noroc, si rece, evident.

Pun castroanele si cafeaua pe masa lui Teo, si incep, fiecare cu lingura lui, o lingura la Teo, 2,3,4,5 la Radu ca Teo pana mesteca te apuca jalea... nu-i bai, apuc sa iau o gura de cafea, si repetir.

Uneori Teo vrea sa manance singur, si se descurca binisor, doar ca nu vrea prea des. Mai beau si eu cate o gura de cafea, pana striga Teo la mine "mami, cafeaua asta miroase urat!!!" si trebuie sa i-o iau din nas... o pun in biblioteca, unde uit de ea... o beau pe la 12, rece, evident.

Cam asa se desfasoara ostilitatile de dimineata. Dupa ce se termina din castron, Radu incepe sa urle si sa bata cu palmele in masa, motiv pt care nu pun niciodata nimic pe masa lui. Ma duc dupa grisine (da, am mai sarit gardul inca odata, si inca o data... si daca am uitat servetelele, inca odata...) le las cate doua si fug si eu la bucatarie sa rontai ceva de dimineata.
Oricum, e muuult mai bine decat cand Radu bea biberon si Teo in acelasi timp urla ca vrea si el sa fie bebelus mic ca Radu.

Cu aceasta ocazie consemnez ca din aceasta luna (da... abia de acum) a inceput si Radu sa accepte branza de vaci. Pana acum, sa n-o vada!

Marea Diversificare; La cumparaturi?! - high chair

Pentru ca am mai trecut o data prin asta;
pentru ca pe vremea aceea nu era criza economica, dar acum este;
pentru ca diversificarea este cosmarul oricarei mamici (asta doar asa, pana vede ca de fapt bebe stie ce are de facut, si primeste alimentele care ii sunt necesare / altele nu, sub nicio forma... si la orele la care simte organismul lui ca trebuie sa se hraneasca / nu la orele dorite de mami, sau de pediatru... si in cantitatile care ii sunt lui necesare / nu cele din prospect...);
si mai ales pentru ca suntem inundate, bombardate si amenintate cu o armata de produse de puericultura, care mai de care mai scump si mai "practic"...,
m-am decis sa imprastii aici la mine pe blog un pic din experienta mea in acest domeniu.

Of great importance:

A) nu incepeti prea devreme. Bebe trebuie sa fie pregatit. Cel mai pertinent mi se pare acest cumul de factori (detalii aici):
- maturitatea intestinelor
- reflexul de supt si inghitirea
- postura (bebe poate sa stea in fundulet)
- masticatie si enzime
- dorinta de a imita.

B) RELAX! & HAVE FUN! Acesta este cel mai important aspect al diversificarii.
Parca nu conteaza atat de mult daca incep mai devreme sau mai tarziu, daca ma ghidez dupa scoala americana, romaneasca sau franceza, cat conteaza sa NU fiu STRESATA!!!

C) obiectele de puericultura din capitolul "weaning" (in traducere... foarte libera... "bebe la masa"...) sunt concepute mai mult pentru comoditatea mamei. Foarte putine sunt cu adevarat necesare. Da, sunt utile. Comode. Time savings. Haioase. Nu neaparat indispensabile, totusi.

Si acum... obiectele. In acest capitol, "scaunul inalt" (high chair).

Mi-am facut un punctaj in functie de "indispensabilitatea" accesoriilor, pe o scala de la 0 la 5, desigur subiectiv, in functie de cat de mult le-am folosit noi, dupa ce am dat bani pe ele [ranjet larg].

1) scaunul pentru mancat, punctaj 5.
Eu vad trei tipuri de scaune pentru bebelusi. Cam asa: complicate, simple, si in deplasare.

- "complicatul" sau "super scaunul", cu toate functionalitatile posibile si imposibile: se lasa pe spate (unele chiar si pentru a putea pune un nou-nascut!), are roti, nu se poate rasturna nici daca da taifunul, se demonteaza usor si se spala toate partile pe care se poate depune mancare, voma (curele, huse, masuta etc), este reglabil pe inaltime si se poate detasa masuta a.i. sa fie folosit la masa la care mananca parintii.
Asa ceva costa intre 300 si 700ron, de la Primii Pasi la Chico-Polly si Peg-Perego. Teo are asa ceva, de la Mothercare, eu am fost foarte multumita de el. Sotul nu, pt ca e mare si greu si ocupa loc, desi se strange rezonabil, zic eu.
Cred ca si Teo e foarte multumit de acest scaun, adormea frecvent dupa masa in el, si a invatat ca acela e locul pentru masa, se cocoata singur in el cand ii e foame.

- "simplul" seamana bine cu "complicatul", dar este mult mai usor, fara reglaje la spatar sau pe inaltime, fara roti, fara masuta detasabila si ceva mai ieftin, de la 120 la 400ron, in functie de brand, materiale si piticii producatorului.
Am vazut si modele care se pliaza mai ceva ca o masa de calcat.

- "in deplasare", ati ghicit, e scaunul pe care il poti lua cu tine peste tot (deci... folosi si acasa, huh...?!), pliant, foarte usor si cat mai simplu de montat. Il poti lua cu tine la restaurant sau in vacanta, si copilul tau are locul lui... si este... imobilizat cat de cat [inca un ranjet laaarg]. Si aici sunt 3 variante si 100 de modele, iar la pret sunt undeva intre primele doua tipuri descrise. Se pot prinde de scaun, de masa, sau independente, dar astea independente chiar nu mi se pare mare chilipir.
In schimb cel care se prinde de masa, imi place mult.

Ziceam ca vad trei tipuri de scaune. De fapt, as mai adauga unul... "definitivul"
Acest scaun este proiectat pentru mintile vinovate.
Undeva intre simplu si complicat, pentru ca nu se lasa pe spate, dar este reglabil pe inaltime, iti adoarme vinovatia legata de suma imensa cheltuita pentru a-l achizitiona prin faptul ca iti promite viata vesnica. Adica, dupa ce termini cu bebeleala il poti monta in asa fel incat sa-l foloseasca orice adult din casa. Brevi si Stokke au asemenea modele, le gasiti usor pe net.

Concluzia mea (am testat cate ceva din primele trei categorii) este: prezenta in casa a unui astfel de obiect este obligatorie. Daca vrei sa reusesti in modul Zen sa dai de mancare unei gurite rotative si balanganitoare, luptand impotriva a doua mori de vant care functioneaza intercalat (sau nu...) pe o raza larga de actiune si subiectul acestui intreg capitol sa nu plece (de-a busilea, taras sau pe picioare) prin toata casa in timp ce tu incerci sa umpli lingurita a doua oara... da, iti trebuie un scaun de masa de vreun fel.
Acum... ce fel de scaun... depinde de preferintele fiecaruia, spatiu, buget.
Eu sunt multumita de scaunul meu "complex", dar ma gandesc ca voi face la un moment dat un efort ca sa-l dau. Oricum, isi face banii sigur, avand in vedere ca Teo mananca, se joaca si doarme in el, si urmeaza Radu la rand.

Si, neaparat, o data cu scaunul, daca nu aveti unde sa il puneti pe gresie, trebuie achizitionat un covoras de plastic cat mai mare.
Nu-i de gluma, nici iaurtul, nici piureul de morcovi si nici voma nu ies usor din covoare...

In capitolul viitor, aparate pentru gatit, stors, zdrobit... si poate cate ceva despre vesela!