Poze noi, 28 decembrie

Teo e racit cobza si arata usor ametit...



Poza interesanta. N-am observat decat mai tarziu, apare in fundal scena nasterii lui Iisus, intr-un film care rula cand am fotografiat eu... minunat!

Ce-a mai facut Dorel...

Repertoriul de cuvinte s-a largit considerabil in ultima luna: adaugam la lista tractor (ta-toor, cu accentul pe silaba ta) , roti (oate), usa (uta, si tot uta este si huta-huta), geam (mam sau nam, nu se intelege), cal (cau), sapca (aca).
De asemenea, spune DA (si da din cap aprobator) si NU si da din cap stanga dreapta, adica asa cum se face. Acestea in contextul vorbitului la telefon. Ia cate un telefon, sau telecomanda, sau alt obiect cam de aceeasi forma, il pune la ureche si incepe: auo, auo, pa, pa, nu, da, da, da...
Ne recunoaste in poze: mami! tati! bui! (buni).
Unul din primele lui cuvinte a fost oaie, prin august anul acesta. Acum recunoaste o oaie nu numai desenata, dar si in fotografii sau in realitate! Mai recunoaste porcul (pocu) si calul (cau) si desenati si in fotografii, si in realitate.
Personajele din Winnie the Pooh (sau winnie the puah cum zice tati...) sunt foarte importante: uini, aioi, pitica (ala e tigrul, vazut ca o pisica, desigur).
De asemenea am mai lucrat la trenuletul Thomas, care era intr-o vreme POPA.
Dupa ce ne-am uitat la desenele cu dinozaurul plimbaret Tom, si am reusit sa ii zicem chiar Tom... Thomas a devenit din Popa, MOMA... o fi bine, n-o fi bine, numai asta am auzit,
caci de Craciun a primit un rucsac din plus in forma de Thomas, 
cat si un puzzle din lemn, cu magneti, care il reprezinta tot pe Thomas 3D. 
Si cu magnetii ne-a facut o surpriza... nu gaseam una din piese nicaieri in casa, 
si am cautat de am zapacit.
La un moment dat am zarit-o, intamplator... era pe usa frigiderului!!!

In seara aceasta... ne-a uimit de nu ne reveneam (28 decembrie). S-a dus la cuptorul cu microunde si a inceput sa bombane: apte, noua, op, cici. Si iar: apte, noua, op, cici.
Eu spalam vase, nu eram prea atenta. Cand am auzit a doua oara aceeasi chestie, am si percutat (fimiu stie cifre?!?!?!) si m-am si uitat la el...
Ce facea micutul... punea degetul pe cifrele de la panoul cuptorului si le numea pe cele cunoscute: sapte, noua, opt si cinci. Punea degetul pe cifra respectiva si o numea, pe restul nu le baga in seama.
Si zau ca nu m-am chinuit sa-l invat cifre la varsta de un an si optluni... Trebuie sa fie telefonul vorbitor de jucarie de la Fisher Price cu care adoarme in mana de cand avea sase luni...

A, si cea mai tare-tare-tare: FLUTURELE...este FUTETE!!!

:)

Am primit si eu pe e-mail, si dau mai departe: povestea lui Mos Craciun

Candva, de mult, la marginea unui oras, traia un mester batran care facea jucarii. Tot anul mesterea la ele cu dragoste si rabdare. Erau minunate si nu semanau una cu alta.

In Ajunul Craciunului, batranul mester pleca din oras sa-si vanda jucariile. Oameni din acel oras nu erau prea bogati. Mesterul le vindea jucariile pa mai nimic.

Dar asta nu-i scadea cu nimic bucuria de a face jucarii de care copiii sa se bucure, dupa datina, in dimineata de Craciun. Pana intr-un an in care…

Mesterul vanduse toate jucarile si se intorcea spre casa. La marginea orasului s-a oprit sa priveasca o fereasta. Stia ca acolo locuieste o familie saraca si se intreba ce jucarii or fi primit copii din acasta casa.

Trei copii visau cu voce tare:

-Daca am avea un soldatel de plumb, numai unul, ne-ar fi de ajuns…

-Ne-am juca impreuna si nu ne-am certa nicio data pentru el. Batranul stia ca nu mai avea nici o jucarie si tare ar vrea sa le daruiasca macar una. dar ce minune! Tocmai un soldatel de plumb rasarise, nu se stie de unde, in fundului sacului . Si, astfel, dorinta celor trei frati sarmani s-a indeplinit.

In drum spre casa , batranul gandea: "As vrea sa fac atat de multe jucarii, incat sa daruiesc cate una fiecaruri copil din lume dar mai ales celor sarmani, carora n-are cine sa le cumpere". Si acum mergand asa , pe ganduri , vazu in zapada un pui de caprioara care-l privea cu ochi tristi.

-Sarmana faptura , ce te doare?

Se pare ca puiul de caprioara se ranise la un picior. Cum a stiut si cu ce a avut la indemana , batranul i-a legat rana si la ajutat sa se ridice .

Atunci faptura aceea gingasa i-a a vorbit cu glas limpede ca de copil:

-Acum vad ca ai o inima buna. Dorinta ti de va indeplini.

Din senin a aparut o sanie fermecata purtata in zbor de niste reni minunati.

Si batranul s-a inaltat cu ei in slava cerului instelat, spre o lume de basme. Chiar si hainele lui saracacioase se preschimbasera in niste haine neobisnuite de culoare rosie.

N-ar fi putut spune cat si pe unde l-a purtat sania fermecata. Intr-un tarziu , a simntit cum coboara lin intr-un tinut inzapezit, unde il astepta o casuta cu fereste luminate. O multime de pitici ca si cei din povesti l-au intampinat bucurosi.

Piticii erau hainci si indemanatici , gata sa se apuce de treaba. Materialele se gaseau din belsug , caci, nu se stie cum, se imulteau mereu si nu se terminau niciodata . Iar batranul mester priceput ii indruma pe pitici si impreuna faceau jucarii , mereu mai multe si mai frumoase. Pentru fiecare copil din lume , jucaria pe care si-o doreste.

In seara de Ajun sosesc colindatorii, La fiecare casa , ei aduc vestea minunata a nasterea Domnului si ureaza un an bun si imbelsugat.

Tarziu, cand noaptea se lasa , copii se culcusesc in patucurile lor . In urechi le mai suna inca zvonul de colinde :"O ce veste minunata"…Apoi dorm si viseaza…..

Dar oare vis sa fie???

Este noaptea in care visele copiilor se implinesc. Adoua zi , in dimineata de Craciun in jurul bradului impodobit, bucuria nu mai are margini. Nici unul dintre ei n-a fost uitat. Iar dupa numele sarbatorii, copiii i-au pus numele Mos Craciun si asa a ramas pana astazi.

De aceea, in zilele acestei sfinte sarbatori, cand stam cu toti in jurul mesei incarcate cu bunatati, nu trebuie sa-i uitam pe cei sarmani. Mosul are grija de ei o data pe an. Noi trebuie sa ne gandim la ei mereu!

Dorel, de Craciun

Noi mancam carnacior si sarmalute, si Teo pofteste si tot incearca sa "ciupeasca" de prin farfurii.
Asa ca ii pun si lui intr-un castronel carnita de la doua sarmalute, cu putin iaurt, sa guste si el, de pofta.
Ii zic, uite ca mananci si tu carne de purcel, sper sa nu ti se faca rau!
Si minunea mica se duce la cosul lui cu jucarii si revine cu carticica in forma de purcel "pucel, pucel" si mi-l arata pe Ghita din carticica.
I-au placut si sarmalele, in alta ordine de idei... chiar daca i-am explicat ca l-a mancat pe Ghita...

Poveste cu brad

23 decembrie... Ma hotarasc in sfarsit sa fac bradul. Macar ca sa pot face poze cu piticii, pentru CD-ul pe care il face Babytza Craciunul acesta.

Pentru ca imi place simetria, si pentru ca iubesc padurile patriei, si pentru ca suntem in plina criza si pare foarte "economic" sa refolosesti bradul si la anu' am cumparat un brad de plastic.
M-au surprins dimensiunile cutiei, 80cm/10cm X10cm... Am mai avut brad de plastic cand eram copil, si se strangea intr-o cutie foarte mica si plata, patrata, era format din "rondele" care se cladeau una peste alta...
Desfac azi cutia si gasesc spre amuzamentul tuturor 2 bete paroase care se infig unul in celalalt, ajungand la 1.50m inaltime. Iar crengile stau stranse ca spitele de la umbrela si trebuie sa le desfaci una cate una, si pe fiecare creanga, alte spite de umbrelute si tot asa. Deci, am o umbrela mare si paroasa si bine dezvoltata.

Ok, foarte frumos, pana la urma am reusit sa desfac toate crengutele, i-am pus steaua in varf si l-am cocotat pe masa. Teo se uita foarte curios si ma intreaba din priviri ce tot fac acolo. Bradul zic, si incerc o poveste scurta cu Mos Craciun si cadourile de sub brad. Mda, cum ma asteptam, nicio reactie, dar curiozitatea era in continuare instalata pe mutrita lui.
Pomul, zic, in extremis, cautand un cuvant mai scurt care poate fi rostit usor. "Pomuuu, pomuu, poooomuuu" percuteaza fiu-meu! Pomu', deci i-am gasit si nume bietului brad pliant.

Radu se balangane in bouncerul lui si da frenetic din picioare. I-am imbracat pe pitici frumos, ca doar o sa fac poze.
Aduc globurile. Stau intr-o cutie mare, in forma de casuta. Sunt de plastic, am inceput sa cumpar numai globuri de plastic de cand am aflat ca si un boxer se poate urca in brad.
Cand vede cutia Teo e mult mai interesat decat de pomu' si vine calare pe mine. Cand deschid cutia.... fericire maxima: "bi-liaaaa, bi-liaaaaa, bi-liaaaaa" si tot asa.
Hai Teo sa agatam bilele in brad. Ei bine.... aici a inceput sfarsitul. Eu pun un glob in brad, el il scoate si-l da de-a dura prin casa ("bi-liaaaa"). Cum beteala pare sa nu-l intereseze, am pus in partea de jos pana la nivelul la care ar putea el ajunge, numai beteala, rosie si argintie, iar globuri doar in jumatatea de sus. Minunat.

Acum vine randul pozelor. Il asez pe Radu sub brad, cu bouncer cu tot, si incerc sa il conving pe Teo sa stea mai aproape de el astfel incat sa incadrez si bradul care e pe masa de cafea, si copii (amandoi de preferinta). Nicio sansa. Teo in mangaie cam apasat pe Radu pe cap, si Radu incepe sa zbiere. Eu eram intinsa pe spate pe covor (best angle for this shooting, damn it!) asa ca nu apuc sa intervin prompt. Teo, speriat de zbieratele lui Radu iese din cadru "mami, mami, shhhh Adu, shhh Adu"... adica mami sa faca "shhh, shhh" lui Radu ca sa taca.
Buuun. Il potolesc pe Adu si il scot din cadru, oricum nu pot incadra si mutrita lui, jos in bouncer si bradul cocotat pe masa.
Poate reusesc sa fac niste poze cu Teo si bradul. Ti-ai gasit. Teo vrea sa se uite la telefon, cum fac eu pozele. Ii arat cateva, apoi incerc sa il conving (pana la a-l impinge sub brad si a fugi repede in spate ca sa-l incadrez... daca as avea un trepied si camera cu delay s-ar vedea in poze un copil tinut cu forta de mama lui sub brad... in fine nu am trepied... asa ca nu raman dovezile) pe Teo inutil sa stea locului. Renunt.

Pe la 11 noaptea, dupa desenele cu Kyoro Chan pe Animax Teo se cocoata pe masa si incepe sa traga si de globurile de sus. Tati se enerveaza, ii zice vreo doua dulci lui mami si ia bradul de mot si-l muta din camera copiilor, in camera la noi.
De parca am facut brad ca sa ma holbez eu la el.
Adica de plastic, cu globuri incasabile, cu figurine mos craciun la fel... intr-un cuvant cel mai safe brad posibil... iata-ma cocotata in varful patului si uitandu-ma singura la el.

Mosul o sa puna cadourile sub el maine seara. Hainute pentru Teo si Radu, si o cutie mare cu piese tip "Mecano", sa surubareasca tati si Teo.
O masinuta cu telecomanda pentru Teo, si o papusa cu MP3 player, tot pentru el. Abia astept sa vad reactia lui, desi nu va avea nicio legatura cu bradul...
Mosul mai pregatise cateva jucarii pentu Raducu, dar le-a primit mai devreme, ca sa avem cu ce ne juca. Teo tine mult la ale lui, si cu 2 saci plini de zornaitoare nu aveam cu ce linisti bebelusul fara sa creez disensiuni.

In fine, mai sunt ani pentru povestile cu Mos Craciun si pentru brazi adevarati, deocamdata pomu' trebuie sa fie bine ancorat, fara globuri si cat mai departe de micul alpinist.
Merry Christmas!